Obezitatea, sindromul ovarelor polichistice şi hiperandrogenismul

Hiperandrogenismul sau excesul de androgeni reprezintă cea mai frecventă tulburare endocrină, în cazul femeilor cu vârstă reproductivă. Cauza cea mai comună a acestuia este sindromul ovarelor polichistice, acest sindrom având, la rândul său, drept una dintre principalele cauze obezitatea sau supraponderea. Iată ce trebuie să ştii despre toate aceste afecţiuni şi legătura dintre ele:

Sursele de androgeni, în cazul femeilor, sunt glandele endocrine: ovarele, suprarenalele, ţesutul periferic, pielea şi ţesutul adipos. De asemenea, un rol minor în producerea androgenilor mai este jucat şi de către ficat şi intestin.

Excesul androgenic este caracterizat de producerea în exces de androgeni de către glandele suprarenale, ovare sau de ţesutul adipos. Hiperandrogenismul afectează diferite organe şi ţesuturi, determinând diferite condiţii clinice care pot varia de la acnee până la hirsutism sau chiar o adevărată virilizare.

Androgenii induc masculinitatea, fiind responsabili pentru formarea organelor genitale masculine la fetus. Excesul de androgeni afectează, în mod special, sistemul reproductiv şi unitatea pilosebacee care formează firul de păr şi secretă sebum, rezultatele constând in hirsutism (excesul pilozităţii corporale) şi acnee (puncte albe, puncte negre, papule, pustule, noduli).

Hiperandrogenismul are drept cauză principală sindromul ovarelor polichistice, aceasta fiind cea mai frecventă endocrinopatologie feminină care afectează, în prezent, aproximativ 10% dintre femei. Majoritatea femeilor afectate suferă de obezitate.

Tabloul complet al sindromului ovarelor polichistice include prezenţa menstruaţiilor neregulate sau care întârzie frecvent (chiar din timpul pubertăţii), infertilitate, apariţia firelor negre de păr în zonele în care acestea apar în cazul persoanelor de sex masculin (pe spate, pe braţe şi coapse, deasupra buzei superioare, pe bărbie, sub ombilic, între sâni), prezenţa tenului gras, căderea părului capilar şi creşterea ponderală.

Dezechilibrele hormonale au multe implicaţii negative asupra fertilităţii şi asupra capacităţii femeilor de a duce o sarcină la bun sfârşit fără incidente neplăcute. De asemenea, femeile care suferă de sindromul polichistic manifestă riscuri de 4 ori mai crescute pentru cancerul uterin (endometrial).

Obezitatea abdominală determină rezistenţa la insulină şi consecinţele sale asupra sintezei în exces a androgenilor ovarieni.

Apariţia insulino-rezistenţei (scăderea sensibilităţii ţesuturilor la acţiunea insulinei) va avea drept efect suprasolicitarea pancreasului, iar acesta va trebui să secrete mult mai multă insulina. Astfel apar riscurile dezvoltării diabetului zaharat, iar modificările nivelului de grăsime din sânge vor creşte riscurile de depuneri în organe sau în vasele sanguine. Toate acestea pot fi cauzatoare de hipertensiune arterială, infarct sau accident vascular cerebral.

Obezitatea şi această rezistenţă la acţiunea insulinei pot conduce la sindromul de apnee în somn (respiraţie dificilă însoţită de sforăit, pauze lungi în procesul de respiraţie, în timpul somnului), oboseală, scăderea oxigenării cerebrale, somnolenţa diurnă. Defectele de natură estetică (obezitatea, pilozitatea excesivă, acneea) vor avea, de cele mai multe ori, repercursiuni negative din punct de vedere psihologic.

Sindromul ovarelor polichistice nu este o afecţiune care să poată fi vindecată, din păcate, însă majoritatea simptomelor aferente se pot preîntâmpina şi trata. Pe lângă utilizarea medicaţiei prescrisă de către medic, extrem de importantă este schimbarea stilului de viaţă. Scăderea în greutate a femeilor supraponderale sau care suferă de obezitate poate fi o modificare suficientă pentru reluarea ovulaţiilor şi pentru o ameliorare a dezechilibrului hormonal şi a celui metabolic, simptomele hiperandrogenismului fiind, astfel, mult diminuate.