Ce legătură există între eliminarea excesului de greutate şi senzația de foame?

Un studiu din Norvegia care a analizat persoane cu obezitate severă a descoperit că deşi hormonii care controlează senzația de sațietate dar şi cei care au legătură cu foamea cresc numeric, cei care câştigă sunt cei care provoacă senzația de foame. Iată care sunt implicațiile acestui fapt:

Cercetările au concluzionat că persoanele supraponderale care pierd ȋn greutate ar trebui să ȋnvețe să trăiască cu o stare de foame. Rezultatele studiului care a fost publicat ȋn American Journal of Physiology-Endocrinology and Metabolism sprijină ideea că obezitatea ar trebui tratată ca o afecțiune de sănătate pe termen lung.

Diabetul de tip 2 este o altă afecțiune care este tratată tot ȋn aceeaşi manieră, iar persoanele care suferă de aceasta sunt monitorizate pe termen lung.

Autoarea studiului Catia Martins a afirmat că trebuie să nu mai tratăm obezitatea ca o afecțiune pe termen scurt, de scurtă durată. Aceasta nu este de acord ca medicii să ofere ajutor pacienților pe moment şi apoi să ȋi lase să se descurce singuri.

Desfăşurarea studiului

SUA are aproximativ 36.5% din populație afectată de obezitate, iar afecțiunea şi tratamentele sale costă $147 miliarde de dolari anual.

Obezitatea este legată de probleme de sănătate severe care pot fi chiar cauzatoare de moarte. Acestea inlcud bolile de inimă, infarctul, diabetul şi unele cancere.

Prof. Martins şi colegii săi au analizat adulți care sufereau de obezitate morbidă. Aceştia au fost incluşi ȋntr-un program de eliminare a excesului de greutate care a durat 2 ani. Obezitatea morbidă implică un IMC peste 40. Participanții luau parte la sesiuni unde primeau sfaturi şi terapie şi ȋn cadrul cărora ȋnvățau despre cum să slăbească eficient prin dietă şi exerciții fizice.

Pe perioada dintre şedințe, participanții trebuiau să continue tot ce au ȋnvățat ȋn cadrul sesiunilor şi să mențină o dietă sănătoasă şi exercițiile fizice zilnice.

Foamea ȋnvinge senzația de sațeitate

Toți participanții la studiu au efectuat analize de sânge şi au completat diverse chestionare despre stările de foame şi de sațietate la 4 săptămâni, 1 an şi 2 ani de la ȋnceputul programului. Din analizele de sânge, medicii au putut să țină o evidență a hormonilor care controleaza foamea şi senzația de sațietate.

Participanții nu au raportat vreo schimbare ȋn aceste 2 stări pe perioada primelor 4 săptămâni, dar au raportat o modificare după 1 şi 2 ani de la debutul programului timp ȋn care au pierdut ȋn greutate. Această modifcare este o creştere a senzației de foame.

Analizele de sânge au evidențiat un nivel mai crescut atât pentru hormonii de foame cât şi pentru cei răspunzători de sațietate.

Autorii studiului au sugerat că creşterea hormonului foamei numit gherlină a depăsit creşterea numerică a hormonilor de sațietate.

Acest fapt arată că pacineții cu obezitate severă care pierdut mult ȋn greutate prin dietă şi exerciții fizice vor avea de-a face cu o senzație de foame pe termen lung. 20% dintre participanți au putut să ȋşi mențină rezultatele pe termen lung, iar 80% au acumulat din nou excesul de greutate.

Chirurgia bariatrică reprezintă o soluție cu efecte pe termen lung ȋn cazul obezității.