Ce trebuie să ştii despre paradoxul obezităţii (Partea a II-a)

Revenim cu ceea ce trebuie să ştii despre paradoxul obezităţii. După ce în articolul anterior am dezbătut problema legată de afecţiunile inimii şi cum tratamentul chirurgical al acestora va avea drept efect prelungirea vieţii şi îmbunătăţirea calităţii acesteia în cazul pacienţilor obezi, comparativ cu cei cu o greutate normală, vom discuta despre partea a doua a acestui paradox al obezităţii: populaţiile cu venitiuri foarte mici sau populaţiile înfometate din mediile defavorizate tind să sufere mai mult de afecţiunea obezităţii comparativ cu populaţiile cu venituri mai consistente.

Obezitatea şi sărăcia

Altă problemă legată de paradoxul obezităţii este faptul că obezitatea coexistă cu foametea şi sărăcia în aceeaşi familie sau comunitate. Foamea şi obezitatea pot fi ambele consecinţe ale venitului prea mic care conduce la lipsa accesului la alimente benefice din punct de vedere nutriţional. Lipsa educaţiei în materie de alimentaţie are drept rezultat faptul că familiile aleg hrană nesănătoasă.

De pildă, în SUA aproximativ 17.1 milioane de familii au probleme legate de alimentaţie, iar acestea includ 32.4 milioane de adulţi şi 16.7 milioade de copii. Problemele se referă la lipsa accesului la mâncare sănătoasă şi suficientă pentru un stil de viaţă sănătos. Paradoxul este acela că, cu cât aceste probleme cresc, creşte şi rata obezităţii. Deşi toate segmentele populaţiei sunt afectate de obezitate, familiile cu venituri mici şi astfel de probleme sunt cele mai vulnerabile.

Iată factorii care favorizează dezvoltarea obezităţii în cadrul acestor familii:

  • Lipsa unei educaţii alimentare adecvate.
  • Consumul prea crescut de calorii din junk food şi alte mâncăruri nesănătoase cu valoare nutriţională scăzută.
  • Cartierele în care locuiesc familii cu venituri scăzute, de regulă, duc lipsă de magazine cu alimentaţie sănătoasă şi produse naturale precum fructe, legume, cereale integrale, produse lactate cu mai puţină grăsime etc.
  • Când se găsesc totuşi de cumpărat, produsele sănătoase au preţurile ma ridicate, iar alternativele acestora cum ar fi zahărul rafinat sau grăsimile sunt mai ieftine şi au o disponibilitate mai crescută în comunităţile mai sărace.
  • Lipsa hrănii suficient de nutritivă implică si eliminarea unor mese zilnice sau consumul a prea puţină hrană. Acestea elemente mai implică şi faptul că atunci când disponibilitatea hrănii este mai mare, acest lucru va atrage după sine şi mâncatul în cantităţi foarte mari. Rezultatul va fi un ciclu de restricţie/deprivare alimentară urmat de mâncatul excesiv.
  • Lipsa sau accesul limitat la serviciile de sănătate. Rzeultatul va fi lipsa diagnosticării şi a tratamentelor obezităţii încă din fazele incipiente ale afecţiunii.
  • Comunităţile cu venituri mici implică şi lipsa de mişcare şi exerciţii fizice de cele mai multe ori. În astfel de locaţii există mai puţine parcuri, săli de sport, locuri pentru mers cu bicicleta şi altele. Cartierele sărace sunt şi mai nesigure, iar timpul petrecut de copii afară la joacă va fi limitat.
  • Familiile cu venituri scăzute din mediile defavorizate sunt de cele mai multe ori şi extrem de stresate din cauze precum lipsa de hrană suficientă, probleme financiare, transport inadecvat, violenţa domestică etc. Stresul este un factor major de apariţie a supaponderii şi, totodată, a obezităţii.
Cum apreciaţi conţinutul de pe această pagină: 
Fără voturi