Lipsa de cupru și obezitatea

Nivelul scăzut de cupru din organism este corelat cu celule adipoase care conţin mai multă grăsime. Cercetătorii au descoperit în cadrul unor studii făcute pe şoricei că un nivel scăzut de cupru are capacitatea de a „îngrăşa” celulele adipoase, alterând felul în care acestea procesează „carburanţii” precum grăsimile şi zahărul.

Descoperirea se adaugă dovezilor care susţin că homeostazia cuprului ar putea într-o bună zi deveni un tratament pentru problemele de natură metabolică, inclusiv obezitatea. Experţii subliniază faptul că deşi există o legătură între cupru şi obezitate descoperită în urma cercetărilor, este nevoie de studii mai aprofundate care să evidenţieze şi mai precis această conexiune.

Deficienţa de cupru este mai comună pe perioada unei sarcinii, iar riscurile asociate cu aceasta sunt probleme de natură genetică provocate de dezechilibrele de cupru. O dietă care conţine legume, nuci şi ciocolată conţine, de obicei, destul cupru pentru a menţine nivelul acestuia optim în organism. Cuprul este esenţial pentru corpul nostru şi susţine o mulţime de procese precum formarea pigmentului părului, al culorii ochilor şi sprijină, deopotrivă, formarea de noi vase de sânge.Dezechilibrele de cupru din organism sunt asociate cu unele probleme de natură neurologică, cu depresie şi probleme ale somnului.

Svetlana Lutsenko, profesor de fiziologie la Universitatea de Medicină John Hopkins şi autoare a studiului a afirmat că acolo unde ţesutul are un dezechilibru de cupru, există efecte asupra sănătăţii acestuia.

Rolul cuprului în fiziologia adipocitelor

Studiul a fost publicat în ediţia din septembrie a jurnalului PLOS Biology şi evidenţiază eforturile echipei de cercetători de a descrie rolul nivelului de cupru din corp în fiziologia celulelor care stochează grăsime şi poartă denumirea de adipocite.

Experţii au dorit să înţeleagă modalitatea în care adopocitele utilizează cuprul. Pentru aceasta, ei au crescut în prealabil celule în laborator care să devină adipocite la maturitate, celule care stochează grăsime. Cercetătorii au monitorizat absorbţia de cupru în celule şi proteinele produse în timpul acestui proces.

Echipa a descoperit că, pe perioada de maturizare a celulelor, adipocitele au absorbit de două ori mai mult cupru, comparativ cu celulele precursoare.  

Experţii au mai descoperit şi că unele proteine care conţin cupru erau mai abundente, mai ales o enzimă numită SSAO care era foarte neregulată, fiind prezentă într-o cantitate de 70 de ori mai mare decât în celulele precursoare.

Au existat şi alte studii care au demonstrat că enzima SSAO depinde de curpu şi este foarte abundentă în ţesut adipos, dar a rămas neclar felul în care cuprul la nivel celular afectează SSAO şi felul în care activitatea SSAO este legată de metabolismul adipocitelor.

Per ansamblu, testul a demonstrat că nivelul de cupru este important pentru dezvoltarea şi metabolismul adopocitelor. Enzima SSAO este vitală pentru o mulţime de funcţii metabolice care includ absorbţia glucozei şi a grăsimilor, deci pentru menţinerea unei greutăţi optime.