Obezitatea şi sarcina: recomandări

Obezitatea maternă este asociată cu riscuri crescute de complicaţii atât în cazul mamei, cât şi în cazul fătului. Este foarte important ca femeile care au o greutate ce depăşeşte limitele normale să fie informate şi atenţionate în legătură cu toate riscurile pe care le implică această problemă de natură metabolică privind sănătatea fătului şi pe cea a lor.
Iată câteva recomandări extrem de folositoare legate de această problemă:

O importanţă foarte sporită o are încurajarea mamelor care suferă de obezitate în vederea urmării unui program pentru pierderea kilogramelor în plus, program care să includă o dietă şi exerciţii fizice înaintea sarcinii. Astfel, este recomandată apelarea la sfaturile unui specialist în probleme de nutriţie. Mai mult, în cazul în care nu sunt prezente contraindicaţii medicale sau obstetricale, femeile care suferă de obezitate pot să practice exerciţii fizice la un nivel moderat în timpul sarcinii sau după aceasta. Este important de reţinut faptul că activitatea fizică scade riscul dezvoltării diabetului gestaţional sau a preeclampsiei.

Alternativa cea mai sigură pentru obezitate şi pentru pierderea în greutate este reprezentată de chirurgia bariatrică, o intervenţie de această natură scăzând rata apariţiei complicaţiilor de pe perioada sarcinii care sunt asociate cu obezitatea. Este deja un fapt demonstrat acela că în anul consecutiv operaţiei pentru obezitate se evidenţiază scăderi ponderale extrem de marcante şi, astfel, se recomandă ca încercarea de a purta o sarcină să fie amânată de către doritoare cu minim un an după ce a fost efectuata operaţia pentru pierderea kilogramelor în plus. Totuşi, în cazul în care sarcina va apărea mai devreme decât este recomandat va fi necesară o monitorizare minuţioasă a greutăţii mamei şi a statusului nutriţional al acesteia. De asemenea, va trebui monitorizată şi evoluţia fătului prin intermediul ecografiilor.

În cazul femeilor însărcinate, este foarte important să se calculeze indicele de masă corporală în cadrul primei vizite medicale din perioada sarcinii. De asemenea, trebuie să se monitorizeze greutatea mamei pe tot parcursul sarcinii şi pacienta va trebui să primească recomandări în ceea ce priveşte o creştere în greutate care să fie adecvată.

Nu va fi deloc indicată vreo încercare de pierdere a kilogramelor în plus în timpul sarcinii, însă o activitate fizică de un nivel uşor spre moderat şi o dietă echilibrată sunt puternic recomandate. De regulă, se consideră că, în cazul unei sarcini singulare, creşterea ponderală trebuie să fie cuprinsă între 5 şi 9 kilograme, iar, în cazul în care sarcina este una multiplă, va fi recomandat un câstig al kilogramelor în plus de aproximativ 11-19 kilograme.

Orice carenţă de vitamine sau minerale va trebui corectată, fiind foarte importantă introducerea suplimentelor nutriţionale în cadrul dietei.

Obezitatea este cunoscută ca fiind un factor de risc pentru trombembolism, astfel că femeile care urmează să nască prin operaţie de cezariană pot necesita anumite tratamente pentru profilaxia trombozei. Opţiunile pentru aceste tratamente includ următoarele: heparina cu greutate moleculară mică, heparina nefracţionată, dispozitive de compresie pneumatică intermitentă. Pentru prevenţia tromboembolismului, foarte utilă mai este şi mobilizarea precoce postpartum.

În timpul sarcinii, pentru femeile care suferă de obezitate, vor fi necesare următoarele investigaţii:

• Testarea precoce privind diabetul gestaţional: aceasta se face, de regulă, în săptămânile 24-28 de sarcină pentru femeile cu o greutate normală, însă, în cazul celor care suferă de obezitate, testul va trebui făcut mai devreme, fiind necesară repetarea acestuia, de asemenea, în săptămânile, 24 şi 28 ale sarcinii, dacă rezultatele vor fi unele normale.
• Ecografia fetală realizată cu întârziere: aceasta se realizează, în mod normal, la 18-20 săptămâni de sarcină, însă este posibil ca ţesutul adipos în exces al mamei să interfereze cu precizia de explorare şi cu acurateţea rezultatelor, astfel că va fi indicată o întârziere de câteva săptămâni în vederea obţinerii unor rezultate care să fie mult mai detaliate; mai mult, este necesară şi repetarea acestei ecografii după un anumit interval de timp.
• Ecocardiografia fetală: aceasta se va realiza în săptămânile 20-22 în vederea depistării eventualelor malformaţii la nivel cardiac ale fătului.

Sunt extrem de importante şi vizitele frecvente la medicul specialist încă de la începutul sarcinii, astfel încât acesta să poată monitoriza evoluţia fătului îndeaproape, la fel şi starea de sănătate a mamei. Colaborarea dintre mamă şi medic este esenţială, medicul trebuind informat în legătură cu orice patologii care există deja în cazul mamei şi cu simptomele sau semnele care se instalează pe perioada sarcinii.