Relaţia obezitate - hipotiroidism: adevăr sau mit?

Relaţia obezitate - hipotiroidism

În cazul în care sportul şi dietele nu mai sunt suficiente pentru rezultate optime privind eliminarea kilogramelor în plus, iar stilul de viaţă sănătos, activitatea fizică regulată şi alimentaţia raţională par să nu oprească acumularea excesului ponderal, este indicat un consult medical. Problemele legate de greutate ar putea fi cauzate de diverse tulburări metabolice sau hormonale.

Deseori, în cazul în care suferă de suprapondere sau de obezitate, pacienţii acuză glanda tiroidă ca fiind cauza principală, fără a lua în calcul problemele pregnante precum sedentarismul şi supraalimentaţia. Este, aşadar, importantă lămurirea acestui subiect, a legăturii dintre glanda tiroidă şi excesul ponderal şi a posibilităţii ca tiroida să constituie o cauză majoră a obezităţii.

Rolul glandei tiroide în organism

Tiroida este o glandă endocrină de dimensiuni reduse, cu formă de fluture şi este situată la baza gâtului. Funcţiile sale principale sunt determinate de hormonii pe care aceasta îi sintetizează, tiroxina (T4) şi triiodotironina (T3). Cei doi hormoni exercită efecte metabolice în diverse ţesuturi ale corpului, crescând consumul de oxigen şi producţia de căldură. Efectele lor includ şi urmări specifice pentru anumite organe, iar acestea sunt: creşterea debitului cardiac şi a frecvenţei cardiace, creşterea activităţii digestive, diverse efecte care afectează creşterea şi modelarea oaselor, efecte asupra sistemului muscular, controlul centrului respirator, efecte asupra sistemului nervos.

Hipotiroidismul şi legătura dintre această afecţiune şi obezitate

Hipotiroidismul este deficitul de hormoni tiroidieni, o insuficienţă a glandei tiroide. Incidenţa acestuia, în cazul populaţiei generale, este de 1-2%, variind în funcţie de regiunea geografică şi fiind mai mare în locaţiile cu deficit de iod. Femeile sunt afectate cel mai des, iar incidenţa afecţiunii creşte direct proporţional cu vârsta.

Hipotiroidismul este afecţiunea care se utilizează cel mai des ca „scuză” pentru prezenţa obezităţii. Acuzaţia este una nedreaptă, iar această legătură dintre hipotiroidism şi obezitate nu este altceva decât un mit. Faptul adevărat este acela că deficitul de hormoni tiroidieni are ca efect şi creşterea în greutate, însă aceasta este de maxim 5 kilograme şi este cauzată de retenţia de apă.

Acumularea de exces ponderal nu este principalul efect al hipotiroidismului, aceasta face parte dintr-un vast tablou clinic: căderea părului, astenie, letargie, intoleranţa la frig, constipaţie, piele uscată, rece şi îngroşată, dureri musculare sau articulare, tulburări ale menstruaţiei, voce răguşită, păr subţire, unghii friabile, infiltraţie tegumentară, tulburări ale ritmului cardiac etc.

Numărul studiilor care dărâmă mitul relaţiei obezitate-hipotiroidism este într-o continuă creştere, constatându-se chiar contrariul. Excesul ponderal este cel care determină inhibarea funcţiilor glandei tiroide.

Cu cât numărul kilogramelor este mai instabil, în urma dietelor, cu atât relaţia dintre acestea şi glanda tiroidă se intensifică. Efectul va fi apariţia unui cerc vicios în care un rol esenţial este jucat de leptină – hormonul care reglează apetitul şi ingestia de calorii. Aceasta este produsă în ţesutul adipos, iar, prin circulaţia sângelui, ajunge la creier şi oferă acestuia informaţii despre nivelul de depozite adipoase ale corpului.

Relaţia dintre leptină şi glanda tiroidă este importantă pentru supravieţuirea organismului; în perioadele de foamete, corpul utilizează ţesutul adipos pe post de combustibil. Urmarea este faptul că nivelul de leptină care ajunge la creier va fi diminuat, declanşându-se, astfel, scăderea ratei metabolice şi a consumului de energie. În lipsa acestui mecanism, malnutriţia s-ar instala extrem de rapid.

Aşadar, statusul hipotiroidian nu este altceva decât un răspuns al organismului la foamete. Când corpul redevine alimentat suficient, depozitele adipoase se refac, iar, când acestea revin la nivelul anterior, tiroida va stimula şi va creşte rata metabolismului bazal. Astfel, organismul îşi revine după o perioadă de înfometare/cură de slăbire/dietă.

Mai este important de reţinut şi faptul că excesul alimentar determină un exces de trigliceride (grăsimi) în sânge, iar acesta va împiedica leptina să ajungă la creier. Urmarea va fi apariţia rezistenţei la leptină. Creierul va înregistra acest deficit de leptină pe post de foamete şi chiar în caz de supraalimentaţie, rata metabolismului bazal va rămâne scăzută, astfel fiind favorizată apariţia supraponderii şi a obezităţii.

Cauzele excesului ponderal trebuie căutate în stilul de viaţă şi în alimentaţie. Se recomandă un consult medical de specialitate când se doresc schimbări majore în dietă şi va fi necesară urmărirea pacientului de către personalul calificat. În cazul în care pacientul manifestă simptome ale hipotiroidismului, este nevoie de o vizită urgentă la medicul endocrinolog. 

Cum apreciaţi conţinutul de pe această pagină: 
Fără voturi