Stresul pe termen lung poate conduce la stagii avansate ale obezităţii

Ultimele studii au demonstrat faptul că pacienţii care suferă de stres pe termen lung sunt mult mai predispuşi la obezitate. Rezultatele studului au fost publicate în 23 februarie, 2018 şi demonstrează felul în care stresul afectează declanşarea obezităţii. Acest studiu a implicat examinarea firelor de păr pentru a determina nivelul de cortizol, hormonul răspunzător de regularizarea răspunsului organismului la stres.

Rezultatele studiului şi desfăşurarea acestuia au fost publicate în jurnalul Obesity şi au demonstrat faptul că expunerea la un nivel crescut de cortizol pe parcursul mai multor luni este asociată cu supraponderea şi obezitatea.

Aceste ipoteze ale implicării stresului cronic în declanşarea obezităţii au fost tatonate cu mai mult timp în urmă. Persoanele supraponderale asociază de multe ori mâncatul prea mult sau consumul alimentelor bogate în grăsimi, zahăr şi calorii cu stresul. Hormonul stresului joacă un rol extrem de important în metabolism şi în determinarea locaţiei în care se va stoca grăsimea.

Studiile anterioare care au cercetat legătura dintre cortizol şi obezitate s-au bazat în special pe măsurarea nivelului acestui hormon în sânge, salivă sau urină şi acesta varia mult în funcţie de momentul zilei când a fost făcută analiza şi de alţi factori. Astfel de studii mai vechi nu au reuşit să evidenţieze clar nivelul de cortizol pe termen lung.

Acest studiu pe care l-am menţionat la începutul articolului, pe de altă parte, a analizat 2.527 bărbaţi şi femei cu vârste de minim 54 de ani şi datele au fost colectate pe o perioadă de 4 ani.

Ȋn cadrul cercetărilor, experţii au utilizat o şuviţă de păr lungă de 2 cm de la fiecare participant, iar această şuviţă a fost tăiată cât mai aproape posibil de scalpul pacientului. Aceşti 2 cm reprezintă o creştere a părului care a avut loc în circa 2 luni de zile şi deţine niveluri acumulate de cortizol.

Cercetătorii au examinat, de asemenea, greutatea, înălţimea, IMC-ul şi circumferinţa abdominală a pacienţilor precum şi felul în care nivelul de cortizol relaţionează cu persistenţa obezităţii în timp.

Rezultatele studiului au arătat faptul că persoanele cu un nivel mai crescut de cortizol în firul de păr aveau o circumferinţă abdominală mai mare, o greutate corporală mai mare şi un IMC mai crescut. Persoanele clasificate drept obeze bazat pe IMC (minim 30) sau pe circumferinţa abdominală (minim 120 cm pentru bărbaţi şi 88 cm pentru femei) aveau nivelul de cortizol ridicat în păr.

Dr. Sarah Jackson a afirmat că aceste rezultate constituie o dovadă solidă a faptului că stresul cronic este asociat cu stadii avansate ale obezităţii. Pacienţii cu un nivel mai mare de cortizol în firul de păr aveau şi o circumferinţă mai mare a taliei, iar acest lucru este extrem de important fiindcă excesul de grăsimie acumulată la nivel abdominal este un factor de risc pentru diabet, boli ale inimi şi deces prematur.

Cortizolul din păr este o unitate de măsură relativ nouă pentru înţelegerea dezvoltării obezităţii.