cercetari stintifice

Metabolismul slab al țesutului adipos – o cauză a efectelor obezității

Metabolismul slab al țesutului adipos

Un studiu nou a investigat efectele pe care le are obezitatea asupra metabolismului și expresia genelor ȋn țesutul muscular și cel adipos. Rezultatele sugerează faptul că există un metabolism energetic mai slab și o inflamație crescută la ambele tipuri de țesuturi ȋn cazul persoanelor care suferă de obezitate. Efectele negative ale obezității asupra sănătății par a fi asociate cu modificările țesutului adipos, mai degrabă decât cu cele ale mușchilor, conform studiului.

Este deja un fapt știut acela că obezitatea poate avea efecte foarte grave asupra sănătății și a calității/duratei vieții unei persoane.

Potrivit ResearchTrusted Source, obezitatea crește riscul de dezvoltare a mai multor boli inclusiv diabetul de tip 2, boli cardiovasculare și chiar unele tipuri de cancer.

Cu toate acestea, ultimele decenii au cunoscut o creștere masivă a ratelor de obezitate în întreaga lume. Un studiu a constatat că între 1980 și 2015, prevalența obezității s-a dublat în peste 70 de țări și a crescut constant în majoritatea celorlalte.

Microscopia 3D dezvăluie detalii despre răspunsul imun al organismului la obezitate

microscop in studiul tesutului adipos

Obezitatea a devenit deja o adevărată pandemie care afectează din ce ȋn ce mai multe persoane din lume. Combinată cu pandemia de noul coronavirus, aceasta produce o combinație letală, fără doar și poate. Tocmai au apărut noi detalii despre răspunsul pe care ȋl are imunitatea organismului la obezitate.

Cercetătorii care se concentrează pe studiul grăsimii știu faptul că unele țesuturi adipoase sunt mai predispuse la comorbidități legate de inflamație decât altele, dar motivele pentru care se ȋntâmplă aceasta nu sunt bine înțelese. Datorită unei noi tehnici analitice, oamenii de știință au fost ȋn stare să obțină o imagine mai clară asupra microambientelor găsite în țesutul adipos asociat cu obezitatea.

Importanța noii descoperiri

Această descoperire poate dezvălui mult mai clar motivele pentru care unele țesuturi adipoase sunt mai predispuse la inflamații, cauzând boli precum diabetul de tip 2, cancerul și diverse tulburări cardiovasculare. Mai mult decât atât, descoperirea va ajuta la crearea unor terapii medicamentoase inovatoare pentru tratarea obezității ȋn viitor.

Obezitatea este corelată cu o rată mai mare a mortalității comparativ cu fumatul

Ultimele studii ȋn domeniu au demonstrat faptul că obezitatea are o rată mai mare a mortalității comparativ cu fumatul. Iată ce spun despe acest subiect ultimele cercetări.

Campaniile de sănătate publică din Marea Britanie care abordează pericolele la care individul se expune din cauza fumatului au avut un succes enorm, potrivit cercetărilor, dar există un mare minus ȋn toată această victorie: a fost ȋnlocuit un viciu cu un altul – mâncatul ȋn exces.

Potrivit ultimelor raporate, cercetătorii estimează acum că, din 2014, obezitatea și excesul de grăsime corporală au contribuit la mai multe decese în Anglia și Scoția decât fumatul.

Rata obezității este ȋn creștere

Ratele fumatului au scăzut de la 20,2% din populația adultă din Marea Britanie în 2011 la 14,1% în 2019, în timp ce ratele obezității au crescut de la 15% în Anglia în 1993 la 28% în 2019.

„Deci, acest lucru nu a fost deloc un rezultat surprinzător”, a spus autorul principal al studiului, dr. Frederick Ho, de la Universitatea din Glasgow. „Încercăm doar să cuantificăm când a avut loc [încrucișarea] sau dacă se va întâmpla în viitorul apropiat.”

Cum afectează obezitatea creierul adolescenţilor

tineri alergand obezitatea si afectiuni creierul adolescenţilor

Ultimele studii în domeniu evidenţiază felul în care RMN-ul este capabil să arate modificările pe care le suportă creierul adolescentului care suferă de obezitate.

S-a ştiut şi până acum faptul că obezitatea are capacitatea de a afecta creierul uman, însă ultimele studii arată mai multe detalii despre acest subiect.

Se pare că obezitatea este strâns legată de afectarea creierului la adolescenți, scanările de tip RMN relevând deficiențe severe în regiunile creierului care sunt asociate cu emoțiile, funcția cognitivă și cu controlul apetitului.

Experţii în domeniu îşi vor prezenta studiul la Societatea Radiologică din America de Nord (RSNA). Aceştia spun că schimbările ar putea fi legate de inflamațiile din sistemul nervos.

Ei au subliniat existenţa unei corelaţii între modificările creierului şi hormonii precum leptina şi insulina. Acest lucru a fost declarat de către co-autorul studiului Pamela Bertolazzi, doctor la Universitatea din São Paulo din Brazilia, într-un comunicat.

„Mai mult, am găsit o asociere pozitivă cu markeri inflamatori, ceea ce ne face să credem într-un proces de neuroinflamare prezent pe lângă rezistența la insulină și leptină”, a afirmat aceasta.

Trecerea de la adolescenţă la maturitate este crucială pentru dezvoltarea obezităţii

adolescenţă si maturitate in dezvoltarea obezităţii

Două studii recent dezvăluie că creşterea în greutate este asociată din nou cu trecerea de la adolescență la vârsta adultă. Această trecere reflectă o scădere a activității fizice și diverse modificări ale dietei.

Cercetătorii de la Universitatea din Cambridge au afirmat recent faptul că trecerea de la adolescență la vârsta adultă reprezintă perioada în care nivelurile de obezitate cresc cel mai rapid.

În acest moment al vieţii, multe persoane au acumulat exces ponderal legat de schimbările în alimentație și diverse modificări legate de activitatea fizică.

Evenimentele din viaţa unei persoane care sunt asociate cu creșterea în greutate și obezitate includ trecerea de la școală la o învăţământul superior sau găsirea unui loc de muncă, începând noi relații și având copii.

Centrul de Cercetare a Dietei și Activității (CEDAR) de la Cambridge au analizat schimbările legate de activitatea fizică, dieta și greutatea corporală, pe măsură ce adulții tineri trec de la şcoală la angajarea în cadrul unui job și devin părinți. Rezultatele experţilor apar în revista Obesity Reviews.

Experţii au analizat date deja existente din studii de mărimi impresionante pentra a cumula aceste informaţii cu cele din cadrul studiilor lor.

Trei factori care prezic riscul unui copil de-a dezvolta obezitate pȃnǎ la vȃrsta adolescenței

factori copii pentru obezitate

Potrivit ultimelor cercetǎri, existǎ trei factori simpli pot prezice dacă un copil este susceptibil să fie supraponderal sau obez până la adolescență: indicele de masă corporală al copilului (IMC), IMC-ul mamei și nivelul de educație a mamei.

Studiul pe care l-am menționat mai sus a fost publicat în Jurnalul Internațional al Obezității și a descoperit faptul că acești trei factori au prezis dacă copiii analizați au dezvoltat probleme de greutate sau dacǎ le-au rezolvat până la vârsta de 14-15 ani. Mai este important de menționat faptul cǎ rezultatele studiului au o precizie de aproximativ 70%.

Aceastǎ analizǎ a subliniat faptul cǎ unul din patru adolescenți australieni este supraponderal sau obez. Acest lucru înseamnă că este probabil să devinǎ obezi la vârsta adultă, fapt care le pune în pericol sǎnǎtatea cu un risc mai mare pentru a dezvolta boli de inimă, diabet, Alzheimer și cancer.

Analizarea tuturor celor trei factori menționați mai sus ar putea sprijini medicii ȋn procesul important de direcționare a diverselor metode de prevenție și tratament cǎtre copiii cu un risc mai crescut de-a dezvolta obezitate mai tȃrziu ȋn viațǎ. 

Copiii cu mame fumǎtoare manifestǎ un risc cu 30% mai mare de a deveni supraponderali sau obezi

 mame fumǎtoare risc copii obezi

Un nou studiu efectuat ȋn Irlanda a demonstrat faptul cǎ odraslele mamelor care sunt fumǎtoare au riscuri mai mari de a suferi de suprapondere sau chiar obezitate, potrivit cercetǎrilor. 

Cercetǎrile efectuate asupra „îngrijitorilor primari” dintre care 98% au fost mame biologice au descoperit o legătură între fumatul matern postnatal și obezitatea la copiii cu vârsta între trei și cinci ani.

Portivit acestui studiu, s-a descoperit că acei copii care au fost expuși la fumatul matern sau fumatul îngrijitorilor primari (cum sunt numite aceste persoane ȋn studiu) sunt cu 30% mai susceptibili să devinǎ supraponderali sau obezi la vârsta de trei ani și cu 31% mai predispuși să devinǎ obezi sau supraponderali la vârsta de cinci ani, comparativ cu copiii mamelor care nu fumează.

Fumatul pasiv dǎuneazǎ celor mici

Autoarea principalǎ a studiului, Salome Sunday, a spus că există o „teorie a fumului second-hand” (sau fumatul pasiv, cu alte cuvinte) care este legatǎ de greutatea unui copil.

Obezitatea creşte riscul de a dezvolta astm

consultatie astm obezitate

Ultimele cercetări din SUA au demonstrat faptul că obezitatea poate altera funcţia musculară a căilor respiratorii şi, astfel, contribuie la creşterea riscului de a dezvolta astm.

Se pare că obezitatea este un factor major de risc pentru astm. Unul dintre motive este faptul că persoanele care suferă de obezitate au şi o inflamaţie sistemică la nivelul căilor respiratori.

Persoanele care suferă de obezitate manisfestă un risc sever de a dezvolta astm şi, mai mult, afecţiunea în cazul acestor persoane poate fi controlată mai greu de către cadrele medicale, fiindcă aceasta va avea un răspuns mult mai slab la terapiile cu cortocosteroizi. Acestea au fost concluziile experţilor care s-au ocupat de studiu.

Pe de altă parte, alte studii care au fost efectuate anterior acestiua au sugerat că persoanele care suferă de obezitate pot avea un tip de astm care nu este cauzat de inflamaţii la nivelul căilor respiratorii, ci de către hiperreactivitate – un răspuns mai puternic decât este normal la un alergen. Aceasta condiţie are loc la nivelul muşchilor căilor respiratorii. Rezultatul este că astfel, căile respiratorii se vor îngusta şi vor îngreuna respiraţia, fapt care se poate manifesta când muşchii se contractă sau au spasme.

Obezitatea este strans legată de simptomatologia lupusului în cazul femeilor

illustratie legătura dintre obezitate şi lupus, les

Obezitatea este asociată cu rezultate scăzute în tratamentele efectuate pacientelor care suferă de lupusul eritematos sistemic. Simptomele asociate afecţiunii care apar în caz de obezitate asociată includ activitate crescută a bolii, simptome depresive, durere şi oboseală accentuate. Acestea au fost demonstrate în urma unui studiu, iar rezultatele au fost prezentate la începutul lunii noiembrie la ACR/ARHP Annual Meeting, conferinţa din San Diego.

Ce este LES sau lupusul eritematos sistemic?

LES este o afecţiune cronică manifestată prin inflamaţie, leziuni şi durere a ţesuturilor din întregul organism. Lupusul este o boală autoimună iar sistemul imunitar al persoanei bolnave nu reuşeşte să diferenţieze ţesuturile  proprii ale organismului şi cele intruse, atacându-le. LES afectează negativ rinichii, plămânii, inima şi celulele sanguine. Boala se poate agrava conducând la leziuni severe ale organelor. Oricine se poate îmbolnăvi de lupus, însă cele mai multe cazuri apar la femei.

Legătura dintre obezitate şi lupus

Obezitatea este o comorbiditate pentru persoanele cu LES. Cercetările anterioare au demonstrat faptul că obezitatea poate înrăutăţi inflamaţia sistemică în cazul artritei reumatoide. Impactul obezităţii în cazul persoanelor cu lupus nu era extrem de precis stabilit.

Preferinţele politice şi propria greutate corporală pot infleunţa opiniile referitoare la politica publică privind obezitatea

Preferinţele politice şi propria greutate corporală pot infleunţa opiniile referitoare la politica publică privind obezitatea

Un studiu recent efectuat de doi cercetători de la Universitatea din Kansas au descoperit faptul că aparteneţa politică şi propria greutate a oameilor pot influenţa opiniile asupra politicilor publice privind obezitatea (SUA).

De exemplu, republicanii, indiferent ce greutate corporală au, sunt de părere că mâncatul şi obiceiurile legate de stilul de viată sunt cele care cauzează obezitatea. Pe de altă parte, democaţii manifestă opinii diferite, potrivit lui Mark Joslyn, profesor de Știinţe politice la Universitatea din Kansas. Acei democraţi care se identifică drept supraponderali sunt de părere că factorii genetici cauzează obezitatea.

Josly a afirmat că persoanele care cred despre ele însele că sunt supraponderale tind să creadă că obezitatea este cauzată de factori genetici, spre desosebire de persoanele care susţin că au o greutate optimă. Această părere că obezitatea ar fi cauzată de factorii genetici elimină, într-o oarecare măsură, vina persoanei afectate.

Mulţi ar spune că obezitatea nu este o alegere şi că persoanele afectate sunt pur şi simplu obeze din cauza factorilor de natură genetică. Astfel, persoanele supraponderale sunt motivate să susţină această legătură dintre obezitate şi genetică. Persoanele cu greutate normală nu susţin cu atât de multă ardoare această conexiune strictă, potrivit lui Joslyn.

Pagini

Subscribe to cercetari stintifice