obezitatea

Ce trebuie să ştii despre managementul greutăţii după o intervenţie bariatică

 Măsurare calorii, managementul greutăţii după o intervenţie bariatică

Chirurgia bariatrică reprezintă cea mai eficientă metodă de tratament a obezităţii. Procedeele chirurgicale bariatrice sunt cele pot oferi pacienţilor rezultate pentru un timp îndelungat sau chiar pentru toată viaţa dacă aceştia acceptă sfaturile şi regulile prezentate de către medic.

Iată ce trebuie să ştii despre întreţinerea corpului după o intervenţie chirurgicală bariatrică.

Pentru ca intervenţiile chirurgicale pentru tratamentul obezităţii să fie cât mai eficiente pentru un timp cât mai îndelungat, acestea trebuie să facă parte dintr-un întreg program care include schimbări în dietă, exerciţii fizice şi modificări diverse la nivel comportamental pentru modificarea felului de-a se hrăni a pacientului şi a stilului său de viaţă.

Combinaţia aceasta dintre intevenţia chirurgicală şi schimbările menţionate mai sus reprezintă calea cea mai sigură pentru o viaţă de o calitate mult îmbunătăţită şi cu o durată mai lungă.

Intervenţiile chirurgicale bariatrice includ montarea inelului gastric, bypass-ul gastric, gastectomia, plicatura gastrică şi abdominoplastia care este de fapt o intervenţie esetică necesară după eliminarea excesului ponderal.

Construirea masei musculare și obezitatea

Ultimele cercetări au demonstrat faptul că obezitatea diminuează capacitatea organismului de a clădi masă musculară şi a de a o regenera în urma exerciţiilor fizice. 

Obezitatea are o mulţime de implicaţii pentru sănătatea organismului şi se pare că această condiţie de sănătate poate să afecteze şi felul în care se construieşte sau se repară masa musculară a corpului după o sesiune de exerciţii fizice intense. Nicholas Burd este cel care a condus acest studiu desfăşurat în SUA care demonstrează existenţa unei incapacităţi de a dezvolta masă musculară şi de a asimila proteinele după o sesiune de ridicare a greutăţilor.

Desfăşurarea experimentului

Studiul a implicat nouă adulţi cu o greutate normală şi alţi nouă care sufereau de obezitate. Aceştia aveau vârstele cuprinse între 20 şi 23 de ani. Participanţii nu aveau un program regulat de exerciţii fizice şi, înainte de debutul studiului, au fost nevoiţi să răspundă unor întrebări legate de sănătate.

S-a stabilit toleranţa la glucoză a acestora şi abilităţile lor pentru efectuarea unor diverse tipuri de exerciţii fizice. Participanţilor la studiu li s-a administrat apoi fenilalanină pentru monitorizarea nivelului de aminoacizi din sângele şi muşchii acestora pe toată perioada experimentului.

Fenilalamina este un amonoacid esenţial care nu poate fi procurat decât prin surse externe.

Lipsa de cupru și obezitatea

cantar lipsa de cupru

Nivelul scăzut de cupru din organism este corelat cu celule adipoase care conţin mai multă grăsime. Cercetătorii au descoperit în cadrul unor studii făcute pe şoricei că un nivel scăzut de cupru are capacitatea de a „îngrăşa” celulele adipoase, alterând felul în care acestea procesează „carburanţii” precum grăsimile şi zahărul.

Descoperirea se adaugă dovezilor care susţin că homeostazia cuprului ar putea într-o bună zi deveni un tratament pentru problemele de natură metabolică, inclusiv obezitatea. Experţii subliniază faptul că deşi există o legătură între cupru şi obezitate descoperită în urma cercetărilor, este nevoie de studii mai aprofundate care să evidenţieze şi mai precis această conexiune.

Deficienţa de cupru este mai comună pe perioada unei sarcinii, iar riscurile asociate cu aceasta sunt probleme de natură genetică provocate de dezechilibrele de cupru. O dietă care conţine legume, nuci şi ciocolată conţine, de obicei, destul cupru pentru a menţine nivelul acestuia optim în organism. Cuprul este esenţial pentru corpul nostru şi susţine o mulţime de procese precum formarea pigmentului părului, al culorii ochilor şi sprijină, deopotrivă, formarea de noi vase de sânge.Dezechilibrele de cupru din organism sunt asociate cu unele probleme de natură neurologică, cu depresie şi probleme ale somnului.

Antibioticele, tratamentele antiacid și obezitatea

Antibioticele, tratamentele antiacid și obezitatea

Antibioticele şi tratamentele antiacid administrate pe perioada copilăriei sunt corelate cu un risc crescut pentru obezitate. Copiii cărora li se presciu antibiotice şi uneori, chiar şi tratamente antiacid ar putea fi expuşi la un risc crescut pentru a dezvolta obezitate în primii ani ai vieţii.  

Aceste tipuri de medicaţii, mai ales dacă sunt consumate pentru perioade mai îndelungate de timp, sunt asociate cu creşterea în greutate, conform studiilor.

Compoziţia florei bacteriene intestinale este strâns legată de foarte multe aspecte ale sănătăţii organismului, inlcusiv de obezitate. Unele medicamente cum ar fi antibioticele sau tratamentele pentru acid pot altera tipul şi volumul florei bacteriene intestinale.

Pentru a analiza efectele expunerii copiilor la astfel de tratamente şi legătura cu obezitatea, experţii au studiat medicaţia prescrisă pentru 333.353 copii ale căror dosare medicale datau din perioada 2006-2013. Copiii aveau maxim 2 ani.

241.502 (72.5%) dintre copii au primit un antibiotic, 39.488 (sub 12%) au primit H2RA (supresoare de aciditate - antagoniști ai receptorilor de histamină 2), şi 11.089 (puţin sub 3%) au primit PPI (inhibitori de protoni) în această perioadă.

Chirurgia bariatrică şi virilitatea bărbaţilor: Cum îmbunătăţesc intervenţiile bariatrice hormonii masculini

Chirurgia bariatrică virilitatea bărbaţilor

Potrivit ultimelor cercetări, s-a descoperit că intervenţiile chirurgicale bariatrice pot creşte nivelul principalului hormon bărbătesc, în cazul prsoanelor de sex masculin, chiar dacă nu au vreun efect concret asupra calităţii spermei.

Bărbaţii care au beneficiat de o intervenţie chirurgială de tratament a obezităţii pot beneficia de o creştere a nivelului de hormoni masculini după operaţie.

Lichidul seminal al acestora nu va fi modificat. Acestea sunt ultimele descoperiri în urma unor studii recente ale căror rezultate sunt publicate in jurnalul  Obesity Surgery. Aceasta este publicaţia oficială a Federaţiei Internaţionale Pentru Chirurgia Obezităţii şi Bolile Metabolice - International Federation for the Surgery of Obesity and Metabolic Disorders (IFSO).

Cercetările au fost conduse de Shahzeer Karmali şi reprezintă o colaborare a două universităţi prestigioase. Yung Lee de la McMaster University şi Jerry Dang de la University of Alberta din Canada s-au ocopat de analiza studiilor.

Prevenirea diabetului zaharat de tip 2 cu ajutorul inelului gastric în stadiul simptomelor de prediabet

Simptome diabet zaharat prediabet si inel gastric

Inelul gastric este la fel de eficient pentru încetinirea dezvoltării diabetului de tip 2 precum medicaţia specifică. Un studiu recent a descoperit faptul că pacienţii cu prediabet care au avut parte de procedura de montare a unui inel gastric pentru combaterea obezităţii au avut parte de o stabilizare a bolii similară aceleia de care au parte persoanele care sunt tratate cu metformin, un tratament pentru diabet.

Ce este prediabetul?

Pe scurt, prediabetul reprezintă avertismentul organismului că o persoană este pe cale să dezvolte diabet de tip 2 în viitorul apropiat. Pot fi identificate cinci simptome principale care pot avertiza că o persoană este pe care să dezvolte diabet de tip 2:

Riscurile obezităţii - Difereţele dintre ţesutul adipos la femei şi bărbaţi

diferenţe ţesutul adipos la femei şi la bărbaţi

Un studiu recent de la Universitatea din Bristol care a analizat 500.000 de persoane a subliniat că un IMC ridicat este un factor cauzator al mortalităţii.

S-a demonstrat că fiecare 5kg in plus pe mentru pătrat atrage după sine o creştere cu 16% a riscului de mortalitate şi o creştere cu 61% a riscului de mortalitate pentru persoanele care suferă de afecţiuni cardiovasculare.

Este deja ştiut faptul că obezitatea severă creştere riscul de mortalitate, însă unele studii anterioare acestuia au avut rezultate contradictorii, evidenţiind chiar şi efecte aşa-zise „protective” ale IMC-ului. Până acum, nici un studiu nu a mai utilizat o abordare genetică a acestei legături dintre IMC şi mortalitate.

Echipa de cercetători de la Bristol a aplicat o metodă care utilizează variaţiile genetice ale unei persoane în ADN pentru a înţelege relaţiile de cauzalitate dintre factorii de risc şi mortalitate.

Această tehnică a oferit o estimare mai precisă a efectului pe care îl are IMC-ul pentru mortalitate, eliminând factorii care pot produce confuzie precum ar fi fumatul, venitul unei persoane sau activitatea fizică, de pildă.

Tehnologiile inovatoare care utilizează Inteligenţa Artificială (AI) pot obseva obezitatea din spaţiu

Inteligenţa artificială sprijină studiul prevalenţei obezităţii

Prin intermediul unei metode inovatoare, experţii au utilizat Inteligenţa Artificială (AI-Artificial Intelligence) pentru scanarea imaginilor prin Google Maps în vederea estimării obezităţii pe planeta noastră, fără a observa ad literam persoanele obeze.

Echipa a fost condusă de cercetători de la Universitatea din Washinton, Seattle iar aceştia au downloadat aproximativ 150,000 de imagini din satelit prin Google Maps. Imaginile erau din cartierele a patru oraşe: Los Angeles (California); Memphis (Tennessee); San Antonio (Texas) şi Seattle (Washington).

Informaţiile legate de prevalenţa obezităţii au fost obţinute de la Centrele de control a bolilor şi din cadrul unui alt proiect numit „500 Cities”. Rezultatele studiului au apărut în jurnalul medical JAMA.

Echipa a introdus aceste imagini primite în calculator, într-o reţea de AI care a extras caracteristicile mediului, distribuţia clădirilor în zonele respective şi zonele verzi.

Imaginile au arătat că anumite caracteristici fizice ale cartierelor cum ar fi prezenţa parcurilor, autostăzile, străzile cu verdeaţă, diverse tipuri de construcţii şi altele erau asociate cu diferite grade ale prevalenţei obezităţii în aceste zone.

De regulă, obezitatea este corelată cu factori care includ genetica, dieta, activitatea fizică şi mediul înconjurător.

Obezitatea creşte riscul de a dezvolta astm

consultatie astm obezitate

Ultimele cercetări din SUA au demonstrat faptul că obezitatea poate altera funcţia musculară a căilor respiratorii şi, astfel, contribuie la creşterea riscului de a dezvolta astm.

Se pare că obezitatea este un factor major de risc pentru astm. Unul dintre motive este faptul că persoanele care suferă de obezitate au şi o inflamaţie sistemică la nivelul căilor respiratori.

Persoanele care suferă de obezitate manisfestă un risc sever de a dezvolta astm şi, mai mult, afecţiunea în cazul acestor persoane poate fi controlată mai greu de către cadrele medicale, fiindcă aceasta va avea un răspuns mult mai slab la terapiile cu cortocosteroizi. Acestea au fost concluziile experţilor care s-au ocupat de studiu.

Pe de altă parte, alte studii care au fost efectuate anterior acestiua au sugerat că persoanele care suferă de obezitate pot avea un tip de astm care nu este cauzat de inflamaţii la nivelul căilor respiratorii, ci de către hiperreactivitate – un răspuns mai puternic decât este normal la un alergen. Aceasta condiţie are loc la nivelul muşchilor căilor respiratorii. Rezultatul este că astfel, căile respiratorii se vor îngusta şi vor îngreuna respiraţia, fapt care se poate manifesta când muşchii se contractă sau au spasme.

Soluţiile pentru curăţarea casei care conţin substanţe dezinfectante pot provoca suprapondere şi chiar obezitate

solutii curatare dezinfectante si obezitatea

Oricât de ciudat ar părea, conform ultimelor cercetări, acest lucru este cât se poate de real. Un studiu care a analizat utilizarea produselor pentru curăţarea casei a demonstrat faptul că soluţiile pentru curăţare care conţin agenţi de dezinfectare pot provoca creşterea în greutate a copiilor. Studiul a fost efectuat de către Universitatea din Alberta.

Anita Kozyrskyin, profesor de pediatrie la Universitate şi cea care a condus studiul despre impactul bacteriilor intestinale ale copiilor asupra sănătăţii acestora a afirmat că rezultatele studiului sunt uluitoare. Se pare că acei copii care locuiesc în case în care se utilizează substanţe de dezinfectare minim de 2 ori pe săptămână au un nivel mai mare al unei bacterii numite Lachnospiraceae la vârsta de 2-3 luni.

Mai mult decât atât, la vârsta de 3 ani, aceiaşi copii aveau un IMC mai mare comparativ cu copii de aceeaşi vârstă care nu au fost expuşi la asfel de soluţii de curăţare a casei atât de frecvent.

Microbiomul este un termen care desemnează ecosistemul format din bacteriile din corpul nostru. Termenul a fost elaborat de către Joshua Lederberg, unul dintre titanii biologiei moleculare şi include totalitatea microbilor, a elementelor lor genetice şi a interacţiunii lor într-un anume mediu.

Pagini

Subscribe to obezitatea