riscuri obezitate

Obezitatea creşte riscul de a dezvolta astm

consultatie astm obezitate

Ultimele cercetări din SUA au demonstrat faptul că obezitatea poate altera funcţia musculară a căilor respiratorii şi, astfel, contribuie la creşterea riscului de a dezvolta astm.

Se pare că obezitatea este un factor major de risc pentru astm. Unul dintre motive este faptul că persoanele care suferă de obezitate au şi o inflamaţie sistemică la nivelul căilor respiratori.

Persoanele care suferă de obezitate manisfestă un risc sever de a dezvolta astm şi, mai mult, afecţiunea în cazul acestor persoane poate fi controlată mai greu de către cadrele medicale, fiindcă aceasta va avea un răspuns mult mai slab la terapiile cu cortocosteroizi. Acestea au fost concluziile experţilor care s-au ocupat de studiu.

Pe de altă parte, alte studii care au fost efectuate anterior acestiua au sugerat că persoanele care suferă de obezitate pot avea un tip de astm care nu este cauzat de inflamaţii la nivelul căilor respiratorii, ci de către hiperreactivitate – un răspuns mai puternic decât este normal la un alergen. Aceasta condiţie are loc la nivelul muşchilor căilor respiratorii. Rezultatul este că astfel, căile respiratorii se vor îngusta şi vor îngreuna respiraţia, fapt care se poate manifesta când muşchii se contractă sau au spasme.

Obezitatea creşte riscul de dezvoltare a demenţei

riscuri obezitate si dementa

Un studiu finalizat la sfârşitul anului trecut în Londra a demonstrat faptul că pacienţii cu un IMC mai mare decât normal sunt mai predispuşi la dezvoltarea demenţei, comparativ cu persoanele cu un indice de masă corporală normal.

Studiul a fost publicat în jurnalul numit Alzheimer şi demenţă şi a analizat datele a peste 1.3 milioane de adulţi din SUA şi Europa. Experţii au descoperit că persoanele care au un exces ponderal manifestă, de asemenea, un risc crescut pentru dezvoltarea demenţei. Altă descoperire este faptul că pacienţii care se află în pragul de a dezvolta afecţiunea manifestă o pierdere în greutate chiar înainte de declanşarea bolii.

Din aceste cauze, persoanele care se îmbolmăvesc de demenţă vor avea un IMC mai mare decât cel normal cu aproximativ 20 de ani înainte de instalarea bolii, dar când se apropie de declanşarea acesteia, vor avea un IMC mai scăzut decat cel al persoanelor sănătoase.

Cercetătorii susţin că acest nou studiu confirmă ambele efecte adverse ale acestei cumplite afecţiuni: obezitatea dar şi pierderea semnificativă în greutate cauzată de schimbările metabolice care au loc în organismul unei persoane aflate în pragul dezvoltării demenţei.

„Paradoxul obezităţii” a fost dărâmat

paradoxuri obezitate

Persoanele care suferă de obezitate şi o afecţiune a inimii nu trăiesc o perioadă mai îndelungată faţă de cele cu o greutate normală dar care suferă de aceeaşi afecţiune a inimii, aşa cum s-a presupus până acum potrivit „paradoxului obezităţii”.

Ce este paradoxul obezităţii?

Paradoxul obezităţii este un studiu care se presupunea că a demonstrat faptul că pacienţii care au fost diagnosticaţi cu boli cardiovasculare trăiesc mai mult în cazul în care suferă şi de obezitate sau suprapondere, comparativ cu pacienţii cu boli ale inimii dar cu greutate normală la momentul diagnosticării lor.

Paradoxul obezităţii este dărâmat

Ultimele cercetări au demonstrat totuşi că persoanele care sufră de obezitate trăiesc mai puţin. Cercetările au făcut parte din studiul de la Northwestern Medicine şi rezultatele sale au fost publicate pe 28 februarie 2018 în Jama Cardiology. Acest studiu a demonstrat că longevitatea persoanlor obeze şi a celor cu greutate normală este asemănătoare, însă pacineţii care suferă de obezitate sunt expuşi la un risc mai crescut de a dezvolta boli ale inimii pe perioada vieţii şi vor suferi de aceste afecţiuni mai mult timp, comparativ cu persoanele cu greutatea în limitele normale.

Obezitatea ca factor agravant in cazul cancerului mamar

obezitatea agravează cancerul mamar

Un nou studiu elucidează maniera în care obezitatea agravează cancerul mamar

Obezitatea favorizează pătrunderea în circulaţia sângelui a citokinelor, fapt care are un impact puternic asupra metabolismului celulelor canceroase şi le creşte agresivitatea. Experţii de la Helmholtz Zentrum München, Technische Universität München (TUM) şi de la spitalul Universităţii Heidelberg au raportat descoperirea în publicaţia Metabolismul celular. Echipa de cercetători a reuşi să oprească acest proces cu ajutorul unui tratament cu anticorpi.

Termenul de citokine este de fapt un termen generic pentru o serie de proteine şi glicoproteine care au rol de mediatori în comunicarea intracelulară. Acestea sunt secretate de celulele activate după stimulare, apoi se vor lega de receptorii de membrană pe o altă celulă sau pe celula care le-a secretat. Citokinele mediază imunitatea, inflamaţia, proliferarea şi diferenţierea unor linii celulare.

Numărul persoanelor care suferă de obezitate este, din pacate, într- continuă creştere în întreaga lume. Pe lângă complicaţiile de natură cardiovasculară, obezitatea favorizează şi dezvoltarea cancerului şi a metastazelor.

Care este durata de viaţă a celulelor adipose?

durata de viata celule adipoase

Odată ce celulele adipoase s-au format în organismul nostru, mai putem scăpa de ele? În cele ce urmează, vom oferi răspunsul la această întrebare.

Conform cercetărilor, se pare că numărul de celule adipoase din corpul omenesc nu poate merge decât într-o singura direcţie şi anume, una crescătoare. Numărul de celule grase din organism creşte în perioada copilăriei şi a adolescenţei şi se stabilizează în perioada maturităţii.

Acest lucru nu înseamnă sub nici o formă că celulele adipoase stagnează. Mărimea acestora este extrem de variabilă şi ele se măresc sau se contractă odată cu creşterea sau cu scăderea noastră în greutate. La fel ca restul celulelor din corpul nostru, celulele adipoase încetează din viaţă la un moment dat.

Dr. Michael Jensen medic endocrinolog şi cercetător în probleme legate de obezitate la Mayo Clinic, afrmă faptul că după ce celulele adipoase mor, acestea vor fi înlocuite de altele noi. Moartea celulelor şi producţia de celule noi par să fie două elemente strâns legate între ele, iar aproximativ 10% din celulele adipoase se sting în fiecare an, rata de înlocuire a acestora fiind aproximativ egală.

Persoanele care suferă de obezitate necesita grijă sporită pe perioada verii

obezitatea grija sporita vara

Având în vedere faptul că vacanţa de vară este aproape, pacienţilor cu suprapondere şi celor care suferă de obezitate este recomandat să li se ofere o grijă specială de către medicii primari sau medicii de familie. Este vorba de instruirea acestora privind diverse paliere ale problemelor de sănătate cu care se confruntă.

Persoanele supraponderale sau obeze manifestă riscuri crescute pentru leşin, în caz de temperaturi foarte ridicate

Stratul de grăsime îngreunează foarte mult capacitatea corpului de a disipa căldura sau chiar capacitatea unei persoane de a se muta din zona lovită de razele arzătoare ale soarelui într-un loc ferit, umbros şi răcoros. Dacă mai adăugăm la acestea şi deshidratarea severă provocată de diabetul care, de foarte multe ori, este o condiţie de sănătate asociată obezităţii, rezultatele pot fi unele devastatoare.

Cadrele de sănătate adaugă, de regulă, obezitatea ca factor major de risc pentru afecţiunile de sănătate provocate de căldura prea mare. Însă, pe de altă parte, de regulă, medicii se concentrează mai mult pe evidenţierea pericolelor la care sunt expuşi copiii, persoanele cu vârste înaintate sau cele izolate din punct de vedere social. Potrivit oficialilor, acestea sunt persoanele care manifestă riscurile cele mai mari de accident vascular cerebral provocat de căldură.

Rezultate inedite: expunerea copiilor la animalele de casă ar putea reduce riscul dezvoltării alergiilor şi a obezităţii

animalele reduc riscul dezvoltării obezităţii

Dacă nu ati găsit încă destule motive pentru a deveni iubitorii posesori ai câinilor de companie, acum este momentul! De curând, au fost dovedite abilităţile animalelor de casă de a proteja copiii de alergii şi de obezitate.

Un studiu desfăşurat în cadrul Universităţii Alberta din Canada a demonstrat faptul că cei mici din familiile cu animale de casă (dintre care 70% erau câini) au manifestat o creştere importantă a nivelelor a doi microbi care sunt asociaţi cu riscuri diminuate de dezvoltare a alergiilor şi a obezităţii.

Anita Kozyrskyi un medic epidemiolog pediatru şi unul dintre cei mai importanţi cercetători din lume în subiecte precum bacteriile din intestine (bacteriile care trăiesc în tractul digestiv al animalelor şi al omului) s-a ocupat de aceste studii. Kozyrskyi a declarat faptul că există o „fereastră” importantă de timp în care imunitatea intestinală şi bacteriile/microbii intestinali se dezvoltă împreună şi anumite intervenţii în buna desfăşurare a acestui proces pot cauza modificări ale imunităţii intestinale.

Persoanele cu o greutate normală, dar cu obezitate centrală manifestă riscuri crescute de deces

obezitate centrala imc

Conform utimelor studii, persoanele care au un IMC normal, însă au un strat de grăsime considerabil în zona abdominală (obezitate centrală) se află supuşi unor riscuri mai mari de deces, în comparaţie cu persoanele care sunt supraponderale sau obeze, însă grăsimea este distribuită în alte locaţii ale corpului.

Obezitatea centrală asociată cu un IMC normal este mai nocivă decat obezitatea asociată cu un IMC crescut

Aceste rezultate au fost evidenţiate în urma unui studiu de la Universitatea Loughborough din Marea Britanie. Pentru studiu, profesorii Mark Hamer şi David Stensel alături de dr. Gary O’Donovan de la Scoala de sport, sănătate şi ştiinţe ale exerciţiilor de la Universitatea în cauză, au analizat situaţiile a 42.702 de participanţi din 10 ani diferiţi a Studiului anual de sănătate al Angliei şi cel al Scoţiei.

Cercetătorii au dorit să observe dacă o analiză la scară mai mare ar evidenţia rezultate similare celor efectuate la scară mai mică ce au demonstrat faptul că persoanele cu IMC normal dar care suferă de obezitate centrală au manifestat cele mai scăzute şanse de supravieţuire pe termen lung. Acestea au fost comparate cu şansele de supravieţuire pe termen lung a parcicipanţilor supaponderali cu IMC crescut şi chiar şi cu cele ale participanţilor care sufereau de obezitate, dar aveau tot un IMC crescut, faţă de cel normal.

Obezitatea favorizează creşterea riscurilor pentru fracturile osoase

obezitatea fracturi ososase

Pe lângă multe alte afecţiuni ale sănătăţii, obezitatea favorizează creşterea riscului pentru probleme la nivel muscoluscheletal cum ar fi osteoartrita, artrita gutoasă şi fracturile asociate cu supraponderea.

Obezitatea şi sănătatea osoasă în cazul copiilor

Există o mulţime de studii şi cercetări care au demonstrat deja faptul că acei copii care suferă de obezitate manifestă riscuri accentuate pentru fracturile care implică placa de creştere a oaselor lor, comparativ cu copiii care nu suferă de această afecţiune metabolică. Astfel de aspecte implică probleme permanente de creştere şi diverse deformări la nivel osos.

Obezitatea şi sănătatea osoasă în cazul adulţilor şi a vârstnicilor

Incidenţa şi prevalenţa obezităţii în rândul persoanelor vârstnice este mai crescută faţă de cea a adulţilor mai tineri. Acest lucru se întâmplă mai mult în cadrul naţiunilor mai dezvoltate cum ar fi SUA sau multe altele.

Odată cu înaintarea în vârstă, creşterea naturală a riscului de slăbire a structurii osoase şi a riscului de fracturare provocat de osteoporoză este un lucru normal şi des întâlnit. Osteoporoza este unul dintre factorii principali care contribuie la fracturile întâlnite în cazul persoanelor vârstnice supraponderale şi obeze.

Subscribe to riscuri obezitate