Un studiu finalizat la sfârşitul anului trecut în Londra a demonstrat faptul că pacienţii cu un IMC mai mare decât normal sunt mai predispuşi la dezvoltarea demenţei, comparativ cu persoanele cu un indice de masă corporală normal.

Studiul a fost publicat în jurnalul numit Alzheimer şi demenţă şi a analizat datele a peste 1.3 milioane de adulţi din SUA şi Europa. Experţii au descoperit că persoanele care au un exces ponderal manifestă, de asemenea, un risc crescut pentru dezvoltarea demenţei. Altă descoperire este faptul că pacienţii care se află în pragul de a dezvolta afecţiunea manifestă o pierdere în greutate chiar înainte de declanşarea bolii.

Din aceste cauze, persoanele care se îmbolmăvesc de demenţă vor avea un IMC mai mare decât cel normal cu aproximativ 20 de ani înainte de instalarea bolii, dar când se apropie de declanşarea acesteia, vor avea un IMC mai scăzut decat cel al persoanelor sănătoase.

Cercetătorii susţin că acest nou studiu confirmă ambele efecte adverse ale acestei cumplite afecţiuni: obezitatea dar şi pierderea semnificativă în greutate cauzată de schimbările metabolice care au loc în organismul unei persoane aflate în pragul dezvoltării demenţei.

Un nou studiu elucidează maniera în care obezitatea agravează cancerul mamar

Obezitatea favorizează pătrunderea în circulaţia sângelui a citokinelor, fapt care are un impact puternic asupra metabolismului celulelor canceroase şi le creşte agresivitatea. Experţii de la Helmholtz Zentrum München, Technische Universität München (TUM) şi de la spitalul Universităţii Heidelberg au raportat descoperirea în publicaţia Metabolismul celular. Echipa de cercetători a reuşi să oprească acest proces cu ajutorul unui tratament cu anticorpi.

Termenul de citokine este de fapt un termen generic pentru o serie de proteine şi glicoproteine care au rol de mediatori în comunicarea intracelulară. Acestea sunt secretate de celulele activate după stimulare, apoi se vor lega de receptorii de membrană pe o altă celulă sau pe celula care le-a secretat. Citokinele mediază imunitatea, inflamaţia, proliferarea şi diferenţierea unor linii celulare.

Numărul persoanelor care suferă de obezitate este, din pacate, într- continuă creştere în întreaga lume. Pe lângă complicaţiile de natură cardiovasculară, obezitatea favorizează şi dezvoltarea cancerului şi a metastazelor.

Având în vedere faptul că vacanţa de vară este aproape, pacienţilor cu suprapondere şi celor care suferă de obezitate este recomandat să li se ofere o grijă specială de către medicii primari sau medicii de familie. Este vorba de instruirea acestora privind diverse paliere ale problemelor de sănătate cu care se confruntă.

Persoanele supraponderale sau obeze manifestă riscuri crescute pentru leşin, în caz de temperaturi foarte ridicate

Stratul de grăsime îngreunează foarte mult capacitatea corpului de a disipa căldura sau chiar capacitatea unei persoane de a se muta din zona lovită de razele arzătoare ale soarelui într-un loc ferit, umbros şi răcoros. Dacă mai adăugăm la acestea şi deshidratarea severă provocată de diabetul care, de foarte multe ori, este o condiţie de sănătate asociată obezităţii, rezultatele pot fi unele devastatoare.

Cadrele de sănătate adaugă, de regulă, obezitatea ca factor major de risc pentru afecţiunile de sănătate provocate de căldura prea mare. Însă, pe de altă parte, de regulă, medicii se concentrează mai mult pe evidenţierea pericolelor la care sunt expuşi copiii, persoanele cu vârste înaintate sau cele izolate din punct de vedere social. Potrivit oficialilor, acestea sunt persoanele care manifestă riscurile cele mai mari de accident vascular cerebral provocat de căldură.

Conform utimelor studii, persoanele care au un IMC normal, însă au un strat de grăsime considerabil în zona abdominală (obezitate centrală) se află supuşi unor riscuri mai mari de deces, în comparaţie cu persoanele care sunt supraponderale sau obeze, însă grăsimea este distribuită în alte locaţii ale corpului.

Obezitatea centrală asociată cu un IMC normal este mai nocivă decat obezitatea asociată cu un IMC crescut

Aceste rezultate au fost evidenţiate în urma unui studiu de la Universitatea Loughborough din Marea Britanie. Pentru studiu, profesorii Mark Hamer şi David Stensel alături de dr. Gary O’Donovan de la Scoala de sport, sănătate şi ştiinţe ale exerciţiilor de la Universitatea în cauză, au analizat situaţiile a 42.702 de participanţi din 10 ani diferiţi a Studiului anual de sănătate al Angliei şi cel al Scoţiei.

Cercetătorii au dorit să observe dacă o analiză la scară mai mare ar evidenţia rezultate similare celor efectuate la scară mai mică ce au demonstrat faptul că persoanele cu IMC normal dar care suferă de obezitate centrală au manifestat cele mai scăzute şanse de supravieţuire pe termen lung. Acestea au fost comparate cu şansele de supravieţuire pe termen lung a parcicipanţilor supaponderali cu IMC crescut şi chiar şi cu cele ale participanţilor care sufereau de obezitate, dar aveau tot un IMC crescut, faţă de cel normal.