Clasificări ale obezităţii
Iată care sunt clasificările obezităţii ȋn funcţie de următoarele criterii: evolutiv, diferenţierea de morfotip, histologic şi etiologic:
Clasificarea evolutivă a obezităţii
Din punct de vedere al evoluţiei obezităţii, afecţiunea este dinamică şi statică.
În faza dinamică, acumularea kilogramelor ȋn plus are loc datorită unui bilanţ caloric pozitiv. Căştigul de greutate este direct proporţional cu mărimea excesului caloric.
În faza statică a obezităţii, persoana obeză va staţiona din punct de vedere al greutăţii, aportul caloric fiind egal cu consumul. Astfel, se restabileşte un echilibru energetic, ȋnsă la un nivel superior al greutăţii. Pe parcursul acestei etape, pacientul va fi contrariat, chiar deprimat din cauza faptului că, deşi aportul alimentar nu este depăşit, nu se produce vreo pierdere ȋn greutate. Faza aceasta necesită prezentarea la medicul endocrinolog, la nutriţionist şi chiar la psiholog pentru binele pacientului.
Clasificarea obezităţii ȋn funcţie de morfotip
Această clasificare presupune modul de distribuţie a ţesutului adipos. În funcţie de morfotip, adică de aspectul morfologic al persoanei care suferă de obezitate, afecţiunea poate fi androidă şi ginoidă.
Obezitatea androidă implică depunerea grăsimii ȋn special ȋn partea superioară a trupului, cea ginoidă fiind caracterizată prin depunerea grăsimii ȋn partea inferioară. Obezitatea androidă poate să se dezvolte din cauza excesului de hormoni glucocorticoizi, iar cea ginoidă, prin efectul estrogenic.
În ceea ce priveşte complicaţiile, obezitatea androidă poate produce complicaţii metabolice (diabetul zaharat, hiperlipoproteinomie – implică modificarea metabolismului lipidic şi pe cel proteic, hiperuricemie – creşterea nivelului de acid uric) şi cardiovasculare, iar cea ginoidă, poate genera varice şi reumatism cronic degenerativ.
Obezitatea androidă se dezvoltă, de cele mai multe ori, ȋn cazul adulţilor, fiind hipertrofică (celule grase prezente ȋn număr normal, dar având dimensiunile mărite), iar obezitatea cu formă ginoidă apare, de regulă, ȋn copilărie, fiind hiperplazică (numărul celulelor mai mare decât normal, ȋnsă având dimensiunile normale) şi răspunde mai greu la tratamente.
În cazul obezităţii severe, există dificultăţi ȋn stabilirea morfotipului, obezităţile mari fiind greşit denumite „mixte” ȋn urma examinării incorecte. Un medic experimentat va diferenţia mult mai uşor obezitatea androidă (gâtul scurt şi gros, capul ȋnclinat ȋnainte, abdomenul şi toracele mărite, fesele teşite şi ȋnguste, extremităţile mai subţiri), faţă de obezitatea ginoidă (aspect aproximativ normal până la talie, fesele precum arcurile de cerc, coapsele şi gambele groase).
Clasificarea histologică a obezităţii
Această clasificare se face ȋn funcţie de numărul de celule grase şi de dimenesiunile lor faţă de celulele normale; ele sunt hipertrofice şi hiperplazice. Astfel, vorbim despre obezitate hipertrofică şi hiperplazică.
Clasificarea obezităţii din perspectiva etiologică
Această clasificare este cea mai utilă, fiindcă evidenţierea factorului etiologic (care a condus la instalarea bolii) conduce la terapii diferenţiate:
- Obezităţi endocrine produse de hiperinsulism, excesul hormonilor secretăţi ȋn glandele suprarenale, hipotiroidism, ovare polichistice, traume sau tumori la nivelul hipotalamusului
- Sindroame genetice asociate cu boala
- Sindroame rare care ȋnsoţesc obezitatea
- Obezitatea prin defecte la nivel enzimatic (dovedită doar ȋn experimente efectuate pe animale)
- Obezitatea fără origine determinată, ȋn cazul căreia sunt cunoscuţi doar factorii care o favorizează (acestea sunt, practic, formele comune ale afecţiunii care reunesc sedentarismul şi hiperfagia)