Divorţul părinţilor, un factor cauzator al obezităţii infantile

Cercetările recente au relevat faptul că divorţul părinţilor ar putea avea consecinţe atât mentale, cât şi fizice asupra sănătăţii copiilor. Studiile au demonstrat că există o legătură între separarea părinţilor şi riscul de dezvoltare a obezităţii infantile, la copiii acestora.

În urma unor studii şi cercetări întreprinse de oamenii de ştiinţă de la Universitatea Rice din Houston, Texas, s-a descoperit faptul că minorii care trăiesc alături de ambii părinţi biologici manifestă o rată de dezvoltare a obezităţii mai scăzută decăt copiii crescuţi de părinţi adoptivi sau de un singur părinte.

Divorţul părinţilor şi greutatea copiilor

 Analizând cazurile de obezitate infantilă prezente în familiile destrămate, cercetătorii americani au concluzionat faptul că minorii suferă tulburări cauzate de divorţul părinţilor şi deţin mai puţine resurse pentru o dezvoltare armonioasă. Aceştia întâmpină greutăţi de adaptare, ducând lipsă de atenţia şi de grija primită de la ambii părinţi biologici.

Copiii din căminele cu părinţi divorţaţi, stând mai mult timp acasă, dezvoltă tendinţa de a mânca alimente mai slabe calitativ şi de a se refugia în jocuri pe calculator, petrecând mai puţin timp la joacă afară cu alţi copii. Părinţii singuri apelează deseori la servicii de catering sau la fast food, având mai puţin timp de a pregăti masa acasă. Sedentarismul şi hrana de proastă calitate conduc, bineînţeles, la riscuri crescute de dezvoltare a obezităţii.

Mai mult, copiii cu parinţi divorţaţi pot ajunge să privească hrana ca pe o sursă de confort, dezvoltând o predispoziţie de a aocia mâncarea cu reechilibrarea din punct de vedere emoţional.

Copiii, alături de părinţii cu mariaje eşuate pot ajunge să intre într-un cerc vicios al unui mod de trai nesănătos. Astfel, divorţul părinţilor poate ajunge să aibă multe consecinţe nefaste asupra copiilor. Dintre acestea, amintim:

Diminuarea sentimentului de siguranţă emoţională: Copilul ajunge sa cadă pradă anxietăţii, furiei, depresiei şi sentimentului de singurătate.

Instaurarea unui climat familial cu disfuncţii: O îndrumare incorectă a copilului pentru respectarea unui program de masă regulat poate avea drept consecinţă consumul de alimente nesănătoase şi un program neregulat de mese; deficitul financiar poate conduce, de asemenea, la achiziţionarea unor produse mai ieftine şi nesănătoase.

Neglijarea copilului: Din lipsa timpului, părintele singur poate ajunge să îşi neglijeze copilul, lucrând, de pildă, ore suplimentare la serviciu.

Conflictele părinţilor pot afecta educaţia copilului: copilul poate avea de suferit din punct de vedere emoţional şi în ceea ce priveşte dezvoltarea normală.

Modalităţi de prevenţie a dezvoltării obezităţii infantile după divorţul părinţilor

Specialiştii subliniază necesitatea pentru insituirea măsurilor de prevenţie a obezităţii sau a unor probleme psihologice, mai ales în contextul unei vieţi cu o alimentaţie nesănătoasă, cu sedentarism şi cu interacţiuni sociale deficitare. Iată câteva sfaturi pentru o viaţă mai bună pentru copiii cu familii destrămate:

Educaţia copilului privind mecanismele sănătoase de adaptare: Minorul trebuie încurajat să îşi exteriorizeze sentimentele, altfel existând riscul ca stările negative să fie transpuse în comportamente periculoase (abuz alimentar, izolare socială).

Activităţi placute pentru copil: Copilul trebuie încurajat să se implice în cercuri sociale cu activităţi precum dans, sport sau orice alte preocupări care îi pot aduce satisfacţii, activităţi care să se desfăşoare în afara casei.

Un plan alimentar echilibrat: În locul alimentelor nesănătoase, frigiderul trebuie umplut cu fructe şi legume, cereale integrale, iar pastele şi dulciurile nu mai trebuie să constituie alimentele de bază ale meniului zilnic.

Un climat exhilibrat: După divorţ, este recomandată menţinerea unei colaborări sănătoase cu fostul partener de viaţă, astfel încăt să existe mese ocazionale în familie, să se menţină reguli pentru un comportament corect şi disciplinat. Minorul trebuie educat şi îndrumat, astfel încât să simtă cât mai puţin schimbările majore implicate de un divorţ.

Necesitatea ajutorului de specialitate: Când copilul nu poate face faţă, într-un mod echilibrat, unui divorţ şi se manifestă anormal, refuzând interacţiunea normală cu părinţii, este momentul intervenţiei unui specialist. Un medic pediatru va putea constata dacă există tulburări fiziologice, iar un medic psihoterapeut cu studii de specialitate în psihologia infantilă poate fi de ajutor atât copilului, cât şi părinţilor pentru o revenire cât mai rapidă şi armonioasă.