Obezitatea, în perioada adolescenţei, poate cauza pierderi permanente de masă osoasă

Un nou studiu prezentat în noiembrie, 2016, de către Societatea de Radiologie din America de Nord (RSNA) a demonstrat faptul că tinerii care suferă de obezitate în adolescenţă pot suferi daune ireparabile la nivelul sistemului osos.

Obezitatea din perioada copilăriei şi a adolescenţei este asociată cu un număr ridicat de riscuri pentru sănătate care includ boli cardiovasculare şi diabet. În cadrul acestui nou studiu, cercetătorii au urmărit felul în care excesul de greutate poate afecta structurile osoase.

Deşi, s-a crezut că obezitatea nu are impact negativ semnificativ asupra sănătăţii oaselor, studiile recente au demonstrat o incidenţă crescută a fracturilor de la nivelul antebraţului, în cazul tinerilor obezi. Aceasta este părerea autoarei studiului, Miriam A. Bredella, radiolog la Spitalul General din Massachusetts si profesor radiolog la Şcoala Medicală Harvard din Boston.

Studiul menţionat şi-a propus determinarea relaţiei dintre obezitatea din perioada adolescenţei şi structurile osoase. Cercetătorii au urmărit 23 de adolescenţi obezi. Dr. Bredella a afirmat că adolescenţa este o perioadă în care trupul atinge maximul masei osoase, deci pierderea acesteia este o problemă extrem de serioasă. Se cunoaşte deja faptul că alte probleme cronice de sănătate precum anorexia nervoasă care creşte riscurile de fracturi în copilărie şi adolescenţă vor provoca persistenţa acestora şi după ce trupul revine la o greutate normală, în viaţa de adult. Aşadar, problema trebuie rezolvată cât mai devreme posibil.

Cercetătorii au efectuat teste care presupuneau o tomografie specială pentru determinarea densităţii minerale şi a microarhitecturii osoase din braţe şi picioare, în vederea măsurării densităţii osoase şi a structurii din zona radiusului localizată la antebraţ, lângă încheietură. S-au efectuat, de asemenea, examinări ale masei de grăsime viscerală situată în abdomen, în jurul organelor interne.

Au fost descoperite câteva mecanisme prin care grăsimea viscerală afectează negativ oasele. Aceasta secretă substanţe care promovează inflamaţii cronice, iar inflamaţiile stimulează formarea osteoclastelor – celulele care resorb şi deteriorează osul. Mai mult, vitamina D foarte importantă pentru oase este solubilă în ţesut adipos şi rămâne „captivă” în celulele adipoase.

Cercetătorii au mai descoperit că hormonul de creştere important şi el pentru sănătatea oaselor se găseşte în cantităţi mai mici la adolescenţii cu obezitate viscerală.

Studiul a demonstrat şi că indexul de masă corporală este asociat cu grosimea corticală. Osul cortical este dens şi compact şi formează extremităţile oaselor, iar grăsimea viscerală este asociată cu porozitatea corticală. Masa musculară este într-o strânsă relaţie cu densitatea trabeculară (osul trabecular are densitatea scăzută, conţine măduva osoasă şi se mai numeşte os spongios), cu volumul şi cu intensitatea acestuia. Osul trabecular oferă suport şi flexibilitate.

Rezultatele studiului au demonstrat că o cantitate considerabilă de grăsime viscerală asociată cu o cantitate scăzută de masă musculară constituie riscuri majore privind slăbirea structurilor osoase pentru adolescenţi.

Cea mai bună modalitate de prevenţie a pierderii de densitate osoasă este reprezentată de o dietă sănătoasă care conţine cantităţi suficiente de calciu şi de vitamina D. De asemenea, sunt recomandate exerciţiile fizice, având în vedere faptul că masa musculară este benefică pentru sănătatea oaselor.