Obezitatea şi sănătatea sistemului osos la copii şi adulţi

Obezitatea este cauzată de acumularea excesului de ţesut adipos şi creşte riscul de dezvoltare a multor acfecţiuni ale organismului. Aceasta este una dintre cel mai des întălnite condiţii de sănătate din ţările dezvoltate, iar incidenţa sa creşte în continuare îngrijorător. Iată legătura obezităţii cu sistemul osos al copiilor şi al adulţilor.

Obezitatea abdominală şi cea generală sunt asociate cu o mulţime de schimbări negative în interiorul organismului. Acestea pot atrage după sine dezvoltarea diabetului de tip 2, a hipertensiunii, a bolilor de inimă, a colesterolului crescut şi a multor alte afecţiuni severe. Obezitatea atrage după sine riscul pentru un ficat cu grăsime si pentru afecţiuni ale vezicii biliare, osteartrită şi diverse cancere. Această afecţiune mai atrage după sine şi riscul de dezvoltare a unor boli ale sistemului osos şi ale celui muscular precum osteoartrita, guta şi fracturile.

Obezitatea şi sănătatea sistemului osos la copii

Există foarte multe studii care arată faptul că acei copii care suferă de obezitate manifestă riscuri crescute pentru fracturi, comparativ cu copiii care au greutatea normală. Obezitatea poate avea drept rezultate şi probleme privind creşterea şi deformări osoase.

Obezitatea şi sănătatea sistemului osos la adulţi şi la personele vârstnice

Incidenţa şi prevalenţa obezităţii în rândul persoanelor vârstnice este mai crescută comparativ cu persoanele tinere. Apariţia obezităţii la vârstnici este mai des întâlnită în naţiunile dezvoltate.

Odată cu înaintarea în vârstă, riscul natural de fracturare a oaselor creşte oricum, fiindcă acestea slăbesc. De asemenea, apare şi condiţia numită osteoporoză care favorizează fracturile, fiind un factor major pentru fracturi în cazul persoanelor în vârstă care sunt şi supraponderale sau obeze.

Riscul fracturilor este crescut şi în cazul persoanelor cu un indice de masa corporală scăzut. Există o serie de factori care pot contribui la creşterea riscului pentru fracturi în rândul personelor vârstnice cu un IMC mic. Aceşti factori includ densitatea osoasă minerală scăzută, diminuarea ţesutului moale care protejează oasele la impact, şi un risc crescut de a cădea din cauza slăbirii muşchilor. Cel mai des întâlnite sunt fracturile de şold.

Interesul pentru asocierea obezităţii şi a supraponderii cu vârsta înaintată  continuă să crească din cauza creşterii prevalenţei obezităţii. Mai puţin de 1% dintre indivizii vârstinici cu IMC mai scăzut manifestă riscuri de fracturi comparativ cu vârstnicii care suferă de suprapondere sau obezitate.

Persoanele vârstnice manifestă, de asemenea, un risc crescut pentru dezvoltarea osteoporozei şi a fracturii coloanei vertebrale, iar acest lcuru a fost demonstrat în mai multe rânduri.

IMC şi greutatea corporală a unei persoane reprezintă cele mai comune măsurători care se evaluează în asociere cu riscul fracturilor. Alte măsurători mai includ grăsimea coporală, raportul talie-şold şi altele.

Studiile au evidenţiat faptul că majoritatea bărbaţilor peste 65 de ani care au avut o fractură de şold erau supraponderali sau obezi, iar, în rândul femeilor peste 65 de ani, 46% dintre cele care au avut fractură de şold erau supraponderale sau obeze.