Pierderea în greutate atrage după sine un creier mai puternic şi o gândire mai sănătoasă pentru cei mici

Notele mai bune pentru şcolari ar putea să se afle chiar pe terenul de joacă. Un studiu recent în domeniu a demonstrat faptul că acei copii aflaţi în şcoala primară care nu fac parte din nici un program de exerciţii sau sport în afara orelor de şcoală manifestă tendinţa de a acumula un fel de ţesut adips care avea un impact negativ asupra sănătăţii creierului şi a calităţii gândirii.

Prevenirea şi tratamentul ar putea fi la fel de simpe precum activitatea de pe terenul de joacă.

Majoritatea copiilor din ziua de azi nu îndeplinesc condiţiile generale de sănătate fizică şi nu fac destule exerciţii fizice pe cât ar trebui, pentru o dezvoltare cât mai armonioasă. Aceasta ar implica mişcare până la o oră pe zi pentru copiii aflaţi sub 18 ani. Sedentarismul şi inactivitatea fizică pot avea drept rezultat creşterea în greutate prin acumularea de ţesut adipos mai alea în zona taliei.

Aici se află grăsimea viscrală, unul dintre cele mai periculoase tipuri de grăsime, un tip de ţesut adipos care este localizat adânc în interiorul abdomenului. Acesta este recunoscut pentru faptul că poate conduce la tendinţa de creştere a nivelului de inflamaţie în corp, iar inflamaţia reprezintă cauza principală a multor probleme majore de sănătate. Inflamaţia este, de regulă, legată şi de un risc crescut pentru dezvoltarea diabetului şi a complicaţiilor cardiovasculare. Chiar şi în cazul celor mici toate acestea pot conduce la deteriorarea funcţiilor cerebrale şi pot împiedica dezvoltarea armonioasă a creierului.

De pildă, persoanele adulte care suferă de obezitate au obţinut punctaje reduse faţă de personele cu o greutate normală când au fost supuse unor tester care presupuneau activităţi de gândire şi atenţie.

Pe de altă parte, destule de puţine studii privind relaţia dintre grăsimea viscerală în cazul copiilor şi sănătatea cerebrală au fost desfăşurate până în prezent, din păcate.

Specialiştii de la Universitatea Northeastern din Boston şi cei de la Universitatea din Illinois de la Urbana-Champaign au urmărit dezvoltarea a sute de copii cu vârstele cuprinse între 8 şi 10 ani care faceau parte din cadrul unui program de 9 luni de activităţi fizice extraşcolare. În cadul acestuia, în fiecare zi, copiii se alergau circa o oră. Copiii din alt grup şi-au continuat viaţa fără acest program de activităţi fizice cu promisiunea ca vor putea participa şi ei de anul viitor în cadrul activităţilor extraşcolare.

Toţi copiii au completat teste de fitness, compoziţie fizică şi abilităţi cognitive la începutul şi la finalului acestui program extraşcolar. Specialiştii nu au cerut celor mici să îşi modifice în vreun fel dietele.

După finalizarea programului de nouă luni, copiii care au participat şi care sufereau de obezitate au avut mult mai puţină grăsime viscerală, comparativ cu greutatea lor iniţială, chiar daca au rămas totuşi supraponderali. Aceştia au dovedit şi îmbunătăţiri importante în ceea ce priveşte notele la un test computerizat care a măsurat nivelul de atenţie a celor mici, procesarea informaţiei şi nivelul de impulsivtate al acestora.

Un efect similar a fost observat şi în cazul copiilor a căror greutate a fost normală la începutului programului de exerciţii fizice.

În concluzie, cu cât mai multă grăsime viscrală au eliminat cei mici în timpul programului de exerciţii fizice, cu atât mai bine s-au descurcat aceştia la testul descris mai sus.