Preferinţele politice şi propria greutate corporală pot infleunţa opiniile referitoare la politica publică privind obezitatea

Un studiu recent efectuat de doi cercetători de la Universitatea din Kansas au descoperit faptul că aparteneţa politică şi propria greutate a oameilor pot influenţa opiniile asupra politicilor publice privind obezitatea (SUA).

De exemplu, republicanii, indiferent ce greutate corporală au, sunt de părere că mâncatul şi obiceiurile legate de stilul de viată sunt cele care cauzează obezitatea. Pe de altă parte, democaţii manifestă opinii diferite, potrivit lui Mark Joslyn, profesor de Știinţe politice la Universitatea din Kansas. Acei democraţi care se identifică drept supraponderali sunt de părere că factorii genetici cauzează obezitatea.

Josly a afirmat că persoanele care cred despre ele însele că sunt supraponderale tind să creadă că obezitatea este cauzată de factori genetici, spre desosebire de persoanele care susţin că au o greutate optimă. Această părere că obezitatea ar fi cauzată de factorii genetici elimină, într-o oarecare măsură, vina persoanei afectate.

Mulţi ar spune că obezitatea nu este o alegere şi că persoanele afectate sunt pur şi simplu obeze din cauza factorilor de natură genetică. Astfel, persoanele supraponderale sunt motivate să susţină această legătură dintre obezitate şi genetică. Persoanele cu greutate normală nu susţin cu atât de multă ardoare această conexiune strictă, potrivit lui Joslyn.

Joslyn şi Don Haider-Markel, profesor la Departamentul de Știinţe Politice au publicat rezultatele studiului lor în jurnalul American Politics Research.

Implicaţiile studiului

Acest studiu ar putea avea implicaţii destul de profunde pentru persoanele răspunzătoare de dezvoltarea politicilor publice legate de sănătatea publică. Acest lucru se petrece prin intermediul apelului la necesitatea adoptării unui stil de viaţă sănătos prin construirea benzilor pentru biciclete pentru a încuraja mai mult exerciţiile fizice şi sportul şi prin implementarea unor reguli mai stricte privind băuturile şi produsele alimentare (introducerea taxei pentru băuturile dulci etc.)

De pildă, fostul primar al New York-ului, miliardadrul Michael Bloomberg, a donat milioane de dolari pentru finanţarea iniţiativelor de implementare a taxelor pentru băuturile dulci în oraşele importante. Astfel de oraşe care au introdus taxele sunt Berkeley, California şi Philadelphia.

Rata obezităţii a crescut recent în SUA, potrivit unor rapoarte ale Centrelor de control şi prevenţie a bolilor. Se pare că 71% dintre populaţia adultă a USA era supraponderală şi 17% dintre tineri, obezi, la finele anului 2015.

Totuşi, majoritatea cetăţenilor americani se opun introducerii taxei pe sucuri dulci şi interzicerea vânzării de băuturi răcoritoare foarte mari ca volum. Acest lucru constituie o adevărată nepotrivire între percepţia problemei şi sprijinul pentru intervenţiile guvernului.

De pildă, acele persoane care au adus argumente împotriva introducerii taxelor pe sucurile dulci întotdeauna blamează intervenţiile guvernului când percep faptul că alegerile personale cauzează problemele.

Pentru creatorii de politici publice, pe măsură ce ratele obezităţii continuă să crească şi dezbaterile privind un stil de viaţă cât mai sănătos continuă, blamarea factorilor genetici pentru dezvoltarea obezităţii va continua probabil să îşi găsească tot mai mulţi adepţi, iar acest fapt ar putea influenţa ideile populaţiei.

Cu alte cuvinte, de pildă, odată cu creşterea în popularitate a ideii că factorii genetici cauzează obezitatea, ar putea creşte şi opoziţia împotriva practicilor de angajare discriminatorii bazate pe greutate, potrivit lui Joslyn.

Mai mult, probabil că tema aceasta va rămâne politizată din cauza faptului că mulţi republicani sunt tentaţi să sprijine ideea de vină individuală a fiecarei persoanle în locul regulilor impuse de guvern.

Ȋn ultima vreme, în timp ce taxa pe sucuri dulci a captat atenţia a tot mai multe persoane, cele mai multe acţiuni ale guvernului par să fie direcţionate înspre schimbarea comportamentului individual cum ar fi construirea mai multor spaţii publice care să încurajeze exerciţiile fizice şi modalităţi de descurajare a obiceiurilor alimentare nesănătoase cum ar fi afişarea pe produse a numărului de calorii.

Joslyn este de părere că, în cazul în care obezitatea rezistă în faţa acestor iniţiative, blamarea şi discriminarea persoanelor care suferă de obezitate va continua să crească. Pe de altă parte, dacă guvernele ar trata obezitatea ca alte afecţiuni care afectează populaţia şi ca nişte circumstanţe care sunt dincolo de controlul individului, ar fi posibilă o diminuare a vinei aruncată asupra individului şi o scădere a discriminării persoanelor care au probleme cu greutatea.