Tulburări de alimentaţie: Bulimia, o cauză a obezităţii
Iată tot ce trebuie să ştii despre bulimia nervoasă, o afecţiune ale cărei efecte includ şi accentuarea creşterii ţesutului adipos:
Printre cauzele care provoacă obezitatea se numără 3 elemente declanşatoare esenţiale care se ȋntreţin unul pe celălalt, dezvoltându-se rapid şi individual:
- Dependenţa de consumul alimentelor care au ȋn compoziţie grăsimi, zahăr şi carbohidraţi
- Educaţia deficitară ȋn ceea ce priveşte alimentaţia
- Bulimia, afecţiunea care provoacă creşterea continuă excesivă de ţesut adipos
Ce este bulimia nervoasă ?
Bulimia nervoasă reprezintă condiţia care include două simptome majore:
- Aport alimentar ȋn exces
- Autoprovocare de vărsături/abuz de laxative sau exerciţii fizice (şi orice alte metode pentru forţarea scăderii ȋn greutate)
Pacienţii diagnosticaţi cu bulimie manifestă, de asemenea, o teamă iraţională de a creşte ȋn greutate, având o percepţie distorsionată asupra propriei imagini corporale. Circa 20% dintre pacienţi nu abuzeaza de substanţe diuretice/laxativ, nu ȋşi provoacă vărsături şi nu efectuează exerciţii fizice ȋn exces, ȋn schimb, după excesele alimentare, ȋn cazul acestora, va urma o perioadă de ȋnfometare. Episoadele de exces alimentar reprezintă un criteriu caracteristic bulimiei, iar ȋn timpul acestora, pacientul nu ȋşi poate controla aportul alimentar.
Termenul „nervoasă” a fost adăugat denumirii afecţiunii ȋn vederea accentuării caracteristicilor comune cu anorexia nervoasă, adică teama morbidă de exces de greutate şi preocuparea excesivă pentru scăderea ȋn greutate. Pacienţii bulimici pot avea o greutate prea mică, normală sau pot fi supraponderali şi chiar obezi.
Bulimia nervoasă debutează cu un regim alimentar, ȋn urma căruia senzaţia de foame ȋnvinge ȋncercările pacienţilor de a avea o alimentaţie restrictivă, iar aceştia vor ȋncepe să consume alimente ȋn exces, după o perioadă de deprivare alimentară.
Tulburările de natură clinică apar când teama morbidă de exces de greutate creşte şi pacienţii suferă la nivel psihologic când ȋşi fac apariţia complicaţiile medicale ȋn urma episoadelor de abuz alimentar urmate de purgaţie. De regulă, abuzul alimentar este susţinut de limitarea meselor zilnice, de pildă, eliminarea micului dejun şi consumul doar a unei salate la prânz. Astfel, are loc o inhibare a apetitului până după-masa sau seara când apar cele mai frecvente episoade de abuz alimentar. Există cazuri extreme când pacienţii consumă, ȋn cadrul acestor episoade, ȋntre 10.000 şi 30.000 de calorii. Viaţa pacienţilor bulimici este, de obicei, organizată ȋn funcţie de abuzurile alimentare şi de episoadele ulterioare de purgaţie.
Bulimia este o condiţie care poate debuta la orice vârstă, iar comportamentul anormal şi impulsiv care ȋnsoţeşte afecţiunea, include, deseori, abuzul de alcool sau droguri.
Complicaţii ale bulimiei
- Suprapondere cauzată de excesele alimentare
- Tulburări gastrice
- Tulburări ale tranzitului intestinal
- Regurgitare alimentară
- Distensie abdominală (mărirea volumului stomacal)
- Afecţiuni la nivelul rinichilor
- Aritmii cardiace
- Convulsii
- Boala esofagiană de reflux
- Tulburări emoţionale
Tratamentul bulimiei
În urma stabilirii diagnosticului şi a tratamentului iniţial, pacienţii ȋşi vor putea continua tratamentul ambulatoriu, după ce, gradat, s-a diminuat frecvenţa şi severitatea episoadelor de abuz de alimente şi de purgaţie. În cazurile cele mai severe şi mai greu tratabile (asociate cu complicaţii medicale sau tentative de suicid), este necesară oprirea bruscă a acestor comportamente, pe perioada spitalizării.
După ce au fost tratate complicaţiile medicale şi au fost eliminate episoadele de abuz alimentar şi de purgaţie, scopul tratamentului va fi unul pe termen lung, adică inhibarea unor astfel de comportamente cu ajutorul terapiei comportamentale şi cognitive. Este necesară recunoaşterea tulburărilor de natură psihiatrică, apoi se vor prescrie diferite antidepresive. Starea de sănătate va fi promovată şi prin efectuarea de exerciţii fizice regulate şi atenuarea stresului.