Experții propun o analiză nouă privind rolul carbohidraților ȋn obezitate

carbohidrați ȋn obezitate

Oamenii de știință analizează din nou rolul pe care ȋl au carbohidrații ȋn alimentația persoanelor care suferă de obezitate. Obezitatea a devenit o adevărată pandemie care, alături de pandemia recentă de coronavirus, a distrus numeroase vieți.

Deja au trecut zeci de ani de când cauzele obezității șii eliminarea excesului ponderal au constituit obiectul unei dezbateri acerbe între oamenii de știință și profesioniștii din domeniul sănătății.

Modelul carbohidrați-insulină

Potrivit unei teorii, cunoscută sub numele de „modelul de carbohidrați-insulină”, alimentele și băuturile care conțin cantități mari de carbohidrați determină o creștere a nivelului de insulină din organism.

Se pare că, acest lucru, la rândul său, crește foamea și încetinește metabolismul, ceea ce duce la creșterea în greutate în timp.

Dieteticienii au citat de multe ori modelul carbohidrați-insulină pentru a explica succesul dietelor bogate în grăsimi, cu conținut scăzut de carbohidrați, cum ar fi dieta ketogenică.

Spre deosebire de carbohidrați, grăsimile din dietă nu provoacă o creștere a nivelului de insulină imediat după masă.

Pe de altă parte a dezbaterii, modelul presupus de echilibrul energetic distinge mai puțin grăsimile și carbohidrații.

Acest model menționat anterior se concentrează în schimb pe echilibrul dintre aportul total de calorii prin consumul de alimente și băuturi și arderile totale de calorii prin intermediul activitatății fizice.

Potrivit acestui model pe care l-am amintit mai sus, dacă aportul de calorii depășește arderile, rezultatul va fi creșterea în greutate în timp. Dar dacă arderile de calorii depășesc aportul, rezultatul final va fi pierderea în greutate.

Modelul carbohidrat-insulina este prea simplist

Prin intermediul unui articol de specialitate din revista Science, doi oameni de știință susțin că modelul carbohidrat-insulină este prea simplist.

John Speakman, de la Universitatea din Aberdeen din Regatul Unit, și Kevin Hall, de la Institutul Național de Diabet și Boli Digestive și de Rinichi din Bethesda, MD, nu contestă succesul dietelor bogate în grăsimi, cu conținut scăzut de carbohidrați pentru unele persoane.

Este important de menționat faptul că experții recunosc, de asemenea, că insulina joacă un rol important în reglarea grăsimii corporale.

Totuși, ei se întreabă dacă efectul insulinei asupra adipocitelor după consumul de alimente bogate în carbohidrați este singurul responsabil pentru creșterea în greutate.

Iată care este părerea experților ȋn urma studiilor recente pe care aceștia le-au efectuat: „propunem că rolul insulinei în obezitate poate fi mai bine înțeles prin luarea în considerare a acțiunii sale asupra mai multor organe, acțiune care este condusă de factori independenți de aportul de carbohidrați. Reconsiderarea rolului insulinei ne poate îmbunătăți înțelegerea cauzelor obezității și a tratamentului acesteia.”

Experții ȋn domeniu au făcut referire la un studiu din 2020 care a fost făcut pe șoareci și a comparat efectul a 29 de diete diferite asupra grăsimii corporale.

Dintre acestea, 16 diete au menținut un aport constant de proteine, în timp ce contribuția relativă a grăsimilor și a carbohidraților la aportul total de calorii a variat.

Modelul carbohidrat-insulină prezice că, cu cât sunt mai mulți carbohidrați într-o dietă, cu atât nivelurile mai ridicate de insulină vor urca după masă.

Ca urmare, conform modelului, șoarecii ar trebui să depună mai multe grăsimi și să-și mărească aportul total de calorii, potrivit studiului.

Cu toate acestea, după 12 săptămâni - aproximativ echivalentul a 9 ani la om - șoarecii care au avut parte de diete bogate în carbohidrați au consumat mai puține calorii și au acumulat mai puține grăsimi și greutate corporală totală.

Carbohidrații și consumul de calorii

Experții au recunoscut faptul că rezultatele care au fost vizibile pentru șoareci ar putea sa nu reflecte neapărat cele ȋn cazul oamenilor.

De exemplu, un alt studiu recent a comparat efectul a două diete asupra persoanelor cu exces de greutate.

Fiecare dietă a durat 2 săptămâni. Una dintre ele conținea aproximativ 10% carbohidrați și 75% grăsimi, în timp ce cealaltă consta din aproximativ 75% carbohidrați și 10% grăsimi.

Participanților li s-a permis să mănânce cât de mult sau cât de puțin doreau.

După cum a prezis modelul carbohidrat-insulină, dieta bogată în carbohidrați a dus la o creștere mai mare a nivelului de insulină după mese.

Cu toate acestea, participanții la dieta bogată în carbohidrați au consumat mai puține calorii și au raportat că s-au simțit la fel de mulțumiți după ce au mâncat, comparativ cu cei care au urmat o dietă săracă în carbohidrați.

Doar dieta bogată în carbohidrați a dus la o pierdere semnificativă a grăsimii corporale.

Speakman și Hall susțin că insulina afectează multe organe din jurul corpului și nu doar după masă.

Experții au evidențiat faptul că rolul său în reglarea grăsimii corporale „este cel mai bine înțeles ca parte a unei rețele dinamice de factori care controlează și mediază efectele dezechilibrului energetic”.

Aceștia au sublliniat faptul că nivelurile ridicate de insulină, combinate cu semnale din țesutul adipos, spun creierului să reducă aportul de energie atunci când cantitatea de grăsime corporală crește peste un prag critic.

Obezitatea și tratamentul acesteia continuă să rămână o provocare pentru experți, ȋnsă este extrem de important de menționat faptul că ȋn prezent, există o mulțime de tratamente definitive ale acestei probleme de sănătate care afectează calitatea și durata vieții.

Cum apreciaţi conţinutul de pe această pagină: 
Fără voturi